10

15 2 0
                                    

**Din perspectiva lui Grace**

Aseară am reușit să dorm puțin mai bine. Nu știu exact de ce. Poate eram pur și simplu epuizată de jocurile mentale ale lui Elio sau poate m-a obosit ziua petrecută ajutând-o pe Eleonor în bucătărie. Oricare ar fi fost motivul, m-am simțit ușurată când m-am trezit singură în această dimineață. Era doar cinci și jumătate și, pentru prima dată de când sunt aici, nu am avut nevoie ca Eleonor să mă trezească.

Am coborât din pat și am început să-mi pun camera în ordine, ținându-mi mâinile ocupate în timp ce mă pregăteam mental pentru ziua care urma. După ce mi-am terminat rutina de dimineață, m-am schimbat într-o ținută comodă. Tocmai îmi prindeam părul într-o coadă, când câteva bătăi scurte la ușă au spart liniștea. Trebuia să fie Eleonor.

„Intră,” am strigat, atenția mea fiind încă asupra părului.

Ușa scârțâi când se deschise, și, așa cum mă așteptam, Eleonor intră cu zâmbetul ei cald, obișnuit. Un lucru pe care chiar îl apreciam la ea era modul în care părea mereu atât de veselă, chiar și la primele ore ale dimineții.

Am terminat de prins părul și am mers spre ea, întorcându-i zâmbetul. „Bună dimineața,” am salutat-o, încercând să-i potrivesc energia pozitivă.

„Bună dimineața și ție, draga mea. Hai, am pregătit cafeaua pentru noi,” a răspuns ea, vocea ei la fel de luminoasă ca zâmbetul.

Am mers una lângă cealaltă spre bucătărie, iar o liniște calmă s-a așezat peste mine. Eleonor devenise o mică sursă de confort în acest loc ciudat. În ciuda a tot ce se întâmpla, prezența ei făcea viața aici puțin mai suportabilă. Totuși, astăzi aveam un scop nou. Voiam să aflu mai multe despre Elio, dar Eleonor era singura mea sursă de informație. Provocarea era să găsesc o modalitate de a o întreba fără să pară prea evident. Chiar dacă ea îmi spunea constant că sunt „specială,” nu puteam să mă bazez pe o încredere oarbă. Lumea lui Elio era plină de secrete, și nu-mi permiteam să las garda jos.

Când am intrat în bucătărie, aroma bogată a cafelei proaspăt preparate a umplut aerul, și n-am putut să nu mă simt puțin mai liniștită. Eleonor s-a apucat să aranjeze masa, fredonând încet o melodie. Am urmărit-o pentru o clipă, încercând să găsesc momentul potrivit pentru a începe să pun întrebări. Dacă voiam să obțin informații utile, trebuia să fiu precaută.

„Eleonor,” am început lejer, turnându-mi o ceașcă de cafea. „Lucrezi pentru Elio de mult timp, nu-i așa?”

Ea ridică privirea spre mine, ochii ei scânteind de curiozitate. „Oh, da, de mulți ani,” răspunse, luând o sorbitură din ceașca ei.

Am dat din cap, păstrând tonul degajat. „Trebuie să fie interesant să lucrezi pentru cineva ca el. Îmi imaginez că ai văzut multe.”

Eleonor chicoti ușor și își puse ceașca jos. „Interesant e un mod de a spune, draga mea. Elio este... complicat. Nu e un om ușor de înțeles, dar întotdeauna a fost corect cu mine.”

Corect. Ăsta nu era un cuvânt pe care l-aș fi asociat cu Elio, dar n-aveam de gând să o contrazic. Aveam nevoie ca ea să continue să vorbească.

„Corect?” am repetat, sperând să ofere mai multe detalii. „Presupun că trebuie să fii atent în lumea lui.”

Zâmbetul lui Eleonor se stinse ușor, iar ea aruncă o privire spre ușă, de parcă verifica să fim singure. „Atenți, da. Dar nu înțelege greșit, Grace. Elio nu este crud, nu în modul în care ai putea crede. E protector cu ceea ce e al lui. Și asta te include acum și pe tine.”

Felul în care a spus asta mi-a trimis un fior pe șira spinării. Protector? Nu eram sigură dacă asta mă făcea să mă simt mai bine sau mai rău. Ideea lui Elio de protecție părea să vină cu niște condiții.

Am încercat să-mi păstrez vocea calmă. „Dar de ce eu? De ce sunt eu... specială?”

Eleonor ezită, ochii ei căutându-i pe ai mei de parcă ar fi cântărit cât de mult ar trebui să-mi spună. „Nu cunosc întreaga poveste, dar știu un lucru — Elio nu face nimic fără un motiv. Dacă ești aici, este pentru că ai un rol de jucat în planurile lui. Doar că nu ai văzut încă întregul tablou.”

Cuvintele ei atârnau în aer, încărcate de o semnificație grea. Am simțit un nod formându-se în stomac. Eleonor părea să creadă cu adevărat că Elio avea un scop pentru mine, dar gândul că făceam parte din planurile lui mă neliniștea. Ce rol aș putea juca eu într-o lume care funcționa pe bază de putere, violență și control?

Am forțat un zâmbet și am mai luat o gură de cafea, deși gândurile mele erau departe de a fi liniștite. Răspunsurile lui Eleonor nu făcuseră decât să-mi adâncească întrebările, și nu eram sigură cât timp mai puteam trăi în această casă fără să știu ce vrea cu adevărat Elio de la mine.

Deocamdată, însă, trebuia să mă prefac că joc după regulile lui. Oricare ar fi fost planurile lui Elio, trebuia să rămân vigilentă. Nu știam când mi se va oferi șansa de a scăpa, dar când va veni, trebuia să fiu pregătită.

Shadow of DesireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum