Shadow of Desire

4

**Din perspectiva lui Grace**

Nu am mai suportat să stau în cafenea, așa că am plecat spre casă. Când am ajuns, am simțit o undă de ușurare văzând că toți bărbații care fuseseră acolo plecaseră. M-am dus spre biroul tatălui meu pentru a-l anunța că m-am întors.

Ușa biroului era deschisă, și l-am văzut pe tata răsfoind niște dosare.

„Te-ai întors?” a spus fără să ridice privirea.

„Da... E îngrozitor de frig afară,” am răspuns, încercând să-mi ascund iritarea din voce.

„Bine... Mergi în cameră și schimbă-te într-o ținută elegantă. Am fost invitat la o cină,” spuse el, încă absorbit de documentele sale.

„Și de ce trebuie să merg și eu?”

„Pentru că nu vreau să merg singur.”

Am dat din cap și m-am îndreptat spre cameră, căutând o rochie elegantă. M-am oprit la o rochie albastru închis, potrivită pentru ocazie.

Când am ajuns la destinație, am rămas uimită de grandoarea locului. Casa — sau mai bine zis, conacul — era plin de bărbați înarmați, a căror prezență intimida. Dar nu doar securitatea mă neliniștea; era și felul în care Elio, stând la intrare, ne-a întâmpinat. Privirea lui a alunecat peste mine cu o intensitate tulburătoare, care m-a făcut să mă simt inconfortabil. Ceva nu era în regulă.

Pe măsură ce cina se apropia de sfârșit, doi bărbați s-au apropiat de noi. M-au tras de lângă tata, ținându-mă strâns. Expresia tatălui meu a trecut de la confuzie la disperare în timp ce Elio se apropia, cu un zâmbet întunecat pe buze.

„Signor Caruso,” a început Elio, vocea lui fiind calmă, dar amenințătoare. „Vezi tu, Grace este prețul pe care trebuie să-l plătești pentru trădarea ta.”

Fața tatălui meu s-a albit. A încercat să protesteze, dar cuvintele i s-au pierdut sub privirea pătrunzătoare a lui Elio, o promisiune tăcută de consecințe dacă ar fi încercat să reziste.

M-am zbătut în brațele bărbaților care mă țineau, panica crescând în pieptul meu. „Ce vrei să spui?” am reușit să bâigui, dar vocea mea s-a pierdut în tensiunea din cameră.

Privirea lui Elio s-a înmuiat ușor, dar zâmbetul lui avea încă o margine crudă. „Oh, draga mea Grace, nu trebuie să te îngrijorezi. Este doar un mic... ajustament. Acțiunile tatălui tău au consecințe, iar tu plătești pentru greșelile lui.”

Un fior rece mi-a străbătut corpul când am realizat ce se întâmplă cu adevărat. Era mai mult decât un simplu acord de afaceri eșuat; era ceva personal. Elio își căuta răzbunarea, iar eu eram doar colateralul.

Pe măsură ce oamenii lui Elio mă duceau afară din conac, m-am uitat înapoi la tata. Ochii lui erau plini de neputință, iar am văzut cum apăsa asupra lui greutatea alegerilor sale. Știam că regreta, dar era prea târziu.

Mă lăsasem condusă de oamenii lui Elio, iar incertitudinea despre ce urma mă cuprindea. Grandoarea conacului devenise fundalul unui coșmar, iar acum eram la mila bărbatului pe care tata l-a trădat. Gândul a ceea ce Elio ar putea face mă umplea de teamă, și singurul lucru la care puteam spera era că, într-un fel, va exista o cale de ieșire din această rețea întunecată și încurcată.

În timp ce oamenii lui Elio mă trăgeau departe, mintea îmi zbura, încercând să înțeleagă ce tocmai se întâmplase. Cina elegantă, fațada bine pusă la punct — toate fuseseră o capcană, atent întinsă de Elio pentru a-l prinde pe tata. Și acum, eu eram piesa în jocul lor încurcat. Inima îmi bătea nebunește în piept pe măsură ce ne deplasam prin holurile întinse ale conacului, arhitectura odată frumoasă părând acum mai degrabă zidurile unei închisori care se închideau în jurul meu.