Totul se schimba

(II) Capitolul 17

M-am uitat pe geam si am vazut un Lucas grabit pe alea din fata. Deci mesajul meu cu „Vino repede!!" a functionat. M-am pus in pat cu spatele la usa si asteptam. Si asteptam. Am auzit pasi grabiti pe scari, apoi usa deschizandu-se.

            -Jenny, spune Lucas ingrijorat.

            A venit langa mine. Mi-am scos capul dintre palme si l-am privit. Cred ca se astepta sa plang sau sa am ochii rosii, pentru ca parea nedumerit. Mi-am incolacit mainile pe dupa gatul lui, apoi mi-am lipit buzele de ale lui. M-am lasat pe spate, tragandu-l pe Lucas dupa mine. Mainile lui au ajuns de o parte si de alta a corpului meu, iar eu eram presata in saltea de greutatea lui. Sarutul devenea din ce in ce mai tandru si pasional. Mi-am departat putin buzele de ale lui si l-am privit in ochi. Inca nu intelegea ce se intampla. L-am impins de pe mine, ajungand pe spate langa mine. M-am urcat peste el si i-am zambit jucaus.

            -Vreau sa te duc undeva, spun eu.

            -Unde?intreaba el imediat.

            -Surpriza.

-Si pentru asta a fost mesajul acela? M-am speriat. Am crezut ca s-a intamplat ceva.

-Scuze, spun eu facand fata de catelus plouat.

M-am ridicat de pe el, apoi l-am tras de mana pana a fost si el in picioare in fata mea. Mi-am luat geanta de pe fotoliu, apoi l-am tras afara din casa. De abia asteptam sa vad cum va reactiona. Ma simteam emotionata, de parca ar fi fost prima oara. Am respirat profund, incercand sa ma calmez. Lucas s-a dus sa-si ia cheile de la masina, iar imediat a fost inapoi afara.

-Pot sa conduc?intreb eu zambind frumos.

            S-a uitat atent la mine, masurandu-ma din cap pana in picioare. Mi-am dat ochii peste cap, apoi el mi-a aruncat cheile. Le-am prins inainte sa ma loveasca in fata. M-am urcat pe locul soferului si am bagat cheile in contact. Imi placea asa de mult sa conduc, dar imi placea la fel de mult sa stau pe locul din dreapta. Alti isi iau carnetul la 16 ani, dar eu de abia la 17 ani mi l-am luat.

            Am iesit cu masina de pe alee, apoi am accelerat pe strada. Am preferat sa conduc eu, pentru ca surpriza sa ramana surpriza. Lucas statea putin tensionat pe locul din dreapta.

            -Ori iti e frica ca o sa facem accident, ori ca o sa te duc undeva si o sa te sechestrez, spun eu razand.

            M-a privit si am putut sa vad putina nedumerire pe chipul lui. Se gandea ce raspuns sa-mi dea, in asa fel sa nu ma supere.

            -A doua varianta, raspunde el intr-un final.

            -Clar, spun eu cu ironie in voce.

            A tacut vazand ca nu-l cred, iar eu mi-am continuat drumul cu atentie. Dupa putin timp am ajuns. L-am privit pe Lucas, vrand sa-i vad reactia. Acum parea mult mai tensionat. Am putut sa-i vad marul lui Adam cum se ridica si apoi coboara, cand a inghitit in sec. Am parcat masina, apoi ne-am dat jos.

            -Ce facem aici?spune el cu putina ezitare in voce.

            -Aici am locuit pana sa ma mut cu Daniel, spun eu aratand spre blocul din fata.

            Iar a inghitit in sec. M-a prins de mana, tragandu-ma aproape de el. Stiam ca nu e un cartier foarte sigur si umbla tot felul de ciudati pe aici, dar pe timpul zilei eram in siguranta. L-am tras spre intrarea in bloc, apoi am urcat la etajul 2. Am cautat in geanta cheia, apoi am descuiat. Am intrat si o stare ciudata m-a cuprins. Nu mai venisem aici de cand ma mutasem cu tata. Mobila era la fel cum o lasaseram, iar aerul era foarte inchis.