(II) Capitolul 19

2.2K 113 0
                                    

Mi-am prins parul intr-un coc lejer, apoi am iesit din baie. Lucas si-a ridicat privirea spre mine si mi-a zambit. S-a ridicat in picioare si din doi pasi a fost in fata mea. Mi-a prins mainile cu delicatete si m-a lipit de el. Mi-a sarutat usor buzele.

-Esti gata?

I-am raspuns printr-o miscare a capului, apoi am iesit din camera. A coborat doua trepte, apoi eu l-am oprit. Mi-am incolacit mainile in jurul gatului sau si am sarit in spatele lui. Mainile lui au ajuns in spatele coapsei si apoi a coborat cu mine.

-Ma simt ca si Emily, spun eu.

-Te comporti ca ea, imi raspunde Lucas razand.

Am iesit pe usa afara, iar apoi ne-am indreptat spre casa lui Lucas. Imediat cum am intrat, am dat nas in nas cu Chloe. Se uita putin ciudat la noi, dar eu i-am zambit.

-Buna, spun eu.

-Buna. Luc, eu plec in oras. Vedeti ce faceti, spune ea fixandu-ne cu privirea.

A iesit pe usa, iar noi ne-am indreptat spre curtea din spate. M-am dat jos din spatele lui Lucas, iar acesta m-a tras de mana pana in dreptul copacului. Dupa jumatate de an de cand mi-a zis ca o sa ma invete sa ma catar intr-un copac, uite ca a venit si momentul.

-O sa ma urc eu primul, iar tu sa-mi urmaresti miscarile, imi explica Lucas.

-Ok.

M-a mai sarutat odata scurt, apoi si-a pus mainile pe trunchi. A pus piciorul stang intr-un punct, iar cu mainile s-a apucat de niste crengi. S-a ridicat de la sol, iar piciorul drept l-a ridicat, incat sa ajunga pe nodul dintre o craca si trunchi. Si-a mutat mainile si piciorul stang, ajungand mai sus. Acum imi dau seama ca nu a mintit cand a zis ca cunoaste copacul acesta foarte bine. Nici nu statea sa se gandeasca unde pune piciorul pentru ca toate miscarile lui veneau de la sine.

-Ai fost atenta?aud vocea lui.

Am ridicat privirea spre el si am zambit putin cam speriata. Am ridicat putin de umeri si am spus cu jumatate de gura „Da.". L-am vazut cum a oftat, apoi se pregatea sa coboare. Din nou acele miscari involuntare. Cand a sarit m-am speriat si am tresarit, dandu-ma un pas in spate.

-Tu urmezi. O sa te indrum eu, stai fara grija.

A intins mana spre mine, iar eu am apucat-o. M-a tras spre copac si mi-a indicat unde sa-mi pun mainile. M-am agatat de acele doua crengi, iar piciorul stang statea in acel punct. Mainile lui Lucas erau pe talia mea, pregatite sa ma ajute sa ma ridic. Nu aveam putere in maini, incat sa-mi trag corpul in sus.

-Hai, spune el.

Mi-am incordat bratele si am incercat sa ma ridic. Noroc cu puterea lui Lucas, care m-a ridicat de la sol. Eram cu piciorul drept in aer si nu stiam unde sa-l asez.

-Pe ramura de sub mana ta, imi indica Lucas.

Am asezat piciorul acolo, iar mainile lui Lucas mi-au parasit talia. M-am apucat cu mainile pe rand de alte ramuri si am schimbat piciorul stang pe o alta creanga.

-Au, spun eu cand simt o zgarietura.

Am lasat privirea in jos spre picior. O pata rosiatica imi aparuse.

-Nu ai murit, spune Lucas.

Am intors privirea spre el si m-am uitat urat. E vara si chiar nu vreau sa fiu plina de zgarieturi pe picioare. Am continuat sa urc, pana am ajuns la o creanga groasa si m-am asezat cu fundul pe ea. Ma tineam strans cu mainile de trunchi. Imediat Lucas s-a urcat si el venind langa mine. Statea in picioare pe o ramura mai joasa, dar fata lui era la acelasi nivel cu a mea.

Totul se schimbaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum