Stateam in curtea din spate impreuna cu Emily. Aceasta se juca cu noile ei jucarii pe care i le cumparase Daniel. Era foarte incantata de ele si i se citea bucuria pe chip. Camera ei era deja plina cu tot felul de jucarii pe care mereu si le dorise. Stateam la Daniel de 5 zile si era foarte bine. Incepusem sa ma acomodez in noua casa. Era vineri, iar luni incepea scoala. Avusesem o saptamana vacanta si ma relaxasem in ea.
-Hei vecina, aud o voce.
Mi-am revenit din gandurile mele si m-am uitat in jur. Nu vedeam pe nimeni. Doar eu si Emily eram in curte. Am auzit o cazatura. Am intors repede capul si am vazut un baiat in curtea mea. Statea sub un copac, care isi avea trunchiul in curtea de langa, de peste gard, dar frunzisul umbrea si curtea noastra.
Am tresarit cand am simtit-o pe Emily la mine in brate. Isi bagase capul la pieptul meu. Se speriase de acel tip. Baiatul se uita la mine cu un zambet strengar. Parul lui de culoare blond inchis era ciufulit si avea o frunza uscata in el. Cand s-a apropiat mai mult, i-am putut observa ochii albastri. Aveam o slabiciune pentru ei. De ce toti tipi draguti trebuie sa aibe ochii albastri?m-am intrebat in gand.
-Cine esti?intreb eu printre dinti.
-Vecinul tau. Am vazut ca te-ai mutat de curand. Am vrut sa te cunosc, a spus el zambindu-mi.
Putea sa vina pe alee, nu sa sara dintr-un copac. Il priveam si speram din toata inima sa nu fiu rosie la fata. Era dragut tipul, dar stiam ca nu sunt de nasul lui. Sunt o sarmana si o tocilara.
-Emy, du-te la joaca. Nu o sa-ti faca nimic, spun eu uitandu-ma la baiatul care statea la mai putin de 2 metri de mine.
Emily a iesit din imbratisarea mea si s-a intors la jucariile ei. M-am ridicat de pe banca privindu-l pe baiat. Il studiam atent si aveam impresia ca-l mai vazusem. Sigur il mai vazusem, dar nu stiu unde.
-Lucas, spune el intizandu-mi mana.
-Jennifer, ma prezint eu prinzandu-i mana.
Mi-a strans-o usor. Ochii lui erau pe mine, iar eu simteam cum ma rusinez. Nu-mi place sa fiu privita intens. Dupa ce mi-a dat drumul la mana s-a asezat pe banca, facandu-se comod. Wow. M-am asezat la distanta de el si il priveam. Nu stiam ce sa zic.
-Daniel nu mai sta aici?ma intreaba el intorcandu-si privirea spre mine.
Am tresarit la auzul numelui tatalui meu. De unde il cunoaste?
-Ba da. Eu, mama si sora mea ne-am mutat cu el, ii raspund eu.
-Deci si-a gasit pe altcineva, spune el privind in gol. Ma bucur pentru el. A trecut ceva timp.
-Poftim?intreb eu nestiind la ce se refera.
-Daniel si mama ta sunt impreuna de v-ati mutat cu el. Nu stiai ca Daniel e divortat?
-Aaa... ba da. Dar el cu mama nu sunt impreuna. Adica cred, zic eu gandindu-ma.
Petrecusera mult timp impreuna de cand ne-am mutat. Azi el si mama erau plecati sa se plimbe. Poate o sa fie impreuna. Mi-ar placea. Simt ca inca sunt sentimente intre ei.
-Stau in aceeasi casa si nu sunt impreuna?intreaba Lucas.
Mi-am intors privirea spre el si ii citeam nelamurirea de pe chip. Si eu eram nelamurita... De unde il stie pe tatal meu? Daniel cumparase casa aceasta de curand.

CITEȘTI
Totul se schimba
RomanceToata lumea se gandeste la o viata mai buna. "Cum ar fi daca?" "Ce as face daca?" Sta in firea umana sa speram ca totul sa fie mai bine. Uneori viata nu e tocmai roz, unele persoane au lipsuri; in familie, in randul prietenilor, in viata. Jennifer...