Totul se schimba

(II) Capitolul 18

Cand ne-am hotarat sa plecam de la aparament se facuse deja 8. Adormisem putin, iar dupa am stat si am vorbit. Fusese o zi asa de perfecta. Dupa ce am lasat apartamentul cum il gasisem, am plecat. Cum am iesit din bloc, Lucas iar m-a luat de mana. Am facut cativa pasi si imediat am auzit voci in spatele nostru. Stiam aceste zone foarte bine si imi era frica sa merg singura pe aici. Dar sunt cu Lucas, deci nu mi se poate intampla nimic.

            -Ce faceti porumbeilor?aud o voce.

            O recunosteam prea bine. Acelasi ton batjocoritor care ma insultase oricand a avut ocazia. Lucas s-a intors la auzul vocii, iar eu dupa el. Am simtit un nod in gat cand am vazut acel par negru, iar ochii aceia negrii erau mai intunecati decat ii cunosteam eu. Expresia fetei s-a schimbat imediat cand l-a privit pe Lucas.

            -Lucas, spune ea incet.

            -Sam, spune Lucas uimit.

            Am tresarit cand am auzit numele acelei fiinte iesind din gura lui Lucas. Se cunosteau? Am ridicat privirea spre el si pe chipul lui se citea doar surprinderea. Ce legatura era intre acestia doi? Sam a facut 2 pasi spre noi, iar Lucas a avut aceeasi intentie, dar eu nu i-am dat drumul la mana. Trebuia sa-l simt aproape. M-am lipit de el si tremuram. Acesta a simtit si m-a inconjurat cu bratul.

            -Stai calma papusica, ca nu ti-l fur, spune bruneta. Lucas, ce faci pe aici? De cand nu te-am mai vazut.

            De cand se cunosteau cei doi? De cand nu s-au mai vazut? Tot ce voiam in clipa acea era sa fug departe de locul acesta. O uram pe Sam. Mi-a facut viata un calvar. Si Justin a fost mai bland decat ea. Dar vad ca nu-si da seama cine sunt. Ea ma stie ca o tocilara cu ochelari. Acum nu mai sunt acea Jennifer.

            -Am venit cu iubita mea, spune el accentuand cuvantul, pana la fostul ei apartament.

            -Asta imi suna a distractie, spune ea facand sugestiv din sprancene. Deci papusica a stat aici.

            Atunci s-a uitat mai atent la mine. Ma examina cu privirea si dupa putin timp, uimirea i-a acaparat chipul. Pot sa jur ca ma recunoscuse acum. Am inchis ochii, incercand sa-mi blochez lacrimile care stateau sa cada. Mana lui Lucas m-a strans mai mult de el.

            -Sa nu-mi spui ca tu esti tocilara, spune Sam cu uimire in glas.

            Am deschis ochii, privirea mea intalnindu-se cu a ei. Eram moarta. Eram ca si moarta acum. Lacrimile au inceput sa-mi cada pe obraji din cauza fricii care-mi acaparase corpul. Din cauza nodului din gat, am avut impresia ca raman fara aer.

            -Nu te-am mai vazut de mult aici. Ce s-a intamplat? Si vad ca te-ai schimbat. Chiar asa ai ajung Lucas... sa stai cu toate tocilarele. Ma dezamagesti, spune ea trist.

            Lucas si-a coborat privirea spre mine, iar cand mi-a vazut lacrimile s-a speriat. M-a luat de mana si m-a tras spre masina.

            -Ce fetita te-ai facut Lucas. Asa ai fost mereu. Daca ramaneai cu mine, acum ai fi fost un barbat adevarat, tipa Sam in urma noastra.

            Lucas s-a oprit, iar eu m-am ciocnit de spatele lui. Mi-a dat drumul la mana si s-a intors spre Sam. Avea pasul apasat si pumnii inclestati. I-a prins bratul fetei si puteam sa vad ca il strange cu putere.

            -Daca ramaneam cu tine, acum ai fi fost in scoala de corectie. Ai fost o scorpie si mereu o sa ramai asa. Nu-mi vine sa cred ca am putut sa stau langa o astfel de persoana. Esti un nimic, Sam, un mare nimic.