Totul se schimba

Capitolul 28

Am deschis usa camerei si am trantit-o in urma mea. M-am aruncat in pat, strangandu-ma ca un ghemotoc si am dat drumul lacrimilor care-mi gadilau de mult colturile ochilor. Nu mi-a mai pasat de machiaj. Voiam sa ma descarc. De ce se comporta asa cu mine? De ce ma facea sa sufar? Nu i-am facut nimic rau.

Dupa acel sarut in biserica, o bucurie imensa s-a cuibarit in trupul meu. Eram fericita ca el ma iertase. Dar a durat putin. Foarte putin. In masina si acasa nici nu s-a uitat la mine. Nu m-a bagat in seama. Se comporta si cu mai multa indiferenta. Si ma durea. Pentru o secunda am crezut ca m-a iertat, dar nu. Am fost pacalita de el.

Am auzit usa deschizandu-se si camera mi-a fost umpluta de lumina de pe hol. Stiam ca el e. Ii simteam parfumul. De ce a venit? De ce vrea sa inrautateasca lucrurile. Deja m-am saturat de jocurile lui copilaresti.

            -Pleaca!tip eu printre suspine.

            Usa s-a inchis, dar el nu plecase. I-am auzit pasii pana a ajuns in dreptul patului. S-a asezat pe el si s-a lasat pe spate. Langa mine. De ce ma chinuie in halul acesta? M-am ridicat rapid din pat si am mers langa geam. Stateam cu spatele la el si priveam pe geam. Atentia mi-a fost acaparata de doua faruri care ies de pe alee. Ce?

            -Parintii nostri pleaca, aud vocea lui Lucas.

            -Unde?intreb eu confuza.

            -Dupa ce ai plecat tu, mama a primit un telefon de la o prietena. In oras e un bar pentru persoane casatorite cu varste peste 30 de ani. S-au dus acolo la insistentele prietenei mamei.

            Ce? Si pe mine de ce nu m-au anuntat? Adica mai bine ca nu au venit sa ma vada plangand. M-am intors cu fata spre pat si am tresarit cand am vazut trupul lui Lucas langa mine. Am ridicat privirea spre el si il vedeam prin putina lumina care intra de afara.

            -Suntem singuri. De fapt, cu Emy si Lily.

            -Si eu vreau sa fiu singura. In camera!spun eu printre dinti.

            -Jenny...

            -Nu, Lucas!tip eu. Explica-mi si mie ce ai de gand sa faci cu relatia pe care o avem? Sau am avut-o. Nu mai inteleg nimic, spun eu si vocea a inceput sa-mi tremure.

            L-am auzit cum a oftat. Stateam fata in fata si era intuneric. Ii puteam vedea doar conturul corpului. A ridicat capul din pamant si am simtit privirea lui pe mine. Ochii aceia albastrii se vedeau in intuneric. Si ma intimidau.

            -Imi pare rau, Jenny... chiar nu stiu de ce te-am sarutat si...

            -Deci nu mai vrei sa ai de-a face cu mine?intreb eu cu jumatate de gura.

            Deja incepusem sa tremur. Acum se despartea de mine. Mi-o spunea in fata. Nu printr-un mesaj. Simteam cum ochii deja imi inoata in lacrimile pe care nu le lasam sa-mi ude obrajii.

            -La dracu, Jenny, spune Lucas aproape tipand.

            In secunda urmatoare, corpul lui a fost lipit de al meu, iar buzele lui se delectau cu ale mele. Sarutul lui era asa de disperat... de parca toata viata depindea de el. M-a lipit de putinul spatiu dintre geam si birou, presandu-si corpul peste al meu. Imi placea. Imi placea fiecare sarut de-al lui. Dar... am vrut sa ma opun, sa-l resping. Nu voiam sa-l sarut pana nu intelegeam ce vrea. Vazand ca incerc sa intorc capul ca sa-mi dezlipesc buzele de ale lui, mi-a prins fata in palme. Mi-a prins buza de jos intre dinti, muscand-o incet, apoi a supt-o evaporand toata durerea.