Totul se schimba

(II) Capitolul 10

Trecuse o saptamana de cand ma intorsesem acasa. Si 5 zile de cand Lucas era plecat. Isi vizita bunicii impreuna cu parintii. Nu am avut ocazia sa vorbesc cu el fata in fata. Imi era dor sa ma imbratiseze si sa ma sarute, chiar daca o parte din mine inca nu suporta atingerile din partea baietilor. Ma cutremuram mereu cand tata ma atingea. Pe Jose nici nu-l lasam sa ma atinga si pastram mereu distanta fata de el. Cu Rose ma imprietenisem repede si deja o consideram o prietena buna.

            Inca nu-i povestisem tot despre viata mea, mai ales ca a zis ca l-a vazut pe Lucas si i s-a parut dragut. Am simtit putina gelozie in acel moment, dar am tacut. Nu voiam inca sa-i zic ca am fost cu el si acum luam o mica pauza. Puteam sa o fac, ca sa fiu sigura ca nu se atinge de el, dar am preferat sa nu vorbesc. Nu prea-i povestisem lucruri din perioada de dupa ce m-am mutat la Daniel.

Ma bucur ca ea nu a sesizat ezitarea mea si mi-a povestit despre ea. Ea si Jose erau adoptati. Mama lor murise intr-un accident de masina, iar tatal lor fusese de vina si acum era la inchisoare. Rose si Jose erau si ei in masina. Jose a scapat cu rani usoare, pe cand Rose a fost in coma pentru doua luni, apoi recuperare. De aceea pierduse un an de scoala. Grace era asistenta in acel spital si imediat s-a indragostit de cei doi gemeni si a vrut sa-i adopte, ea neavand niciun copil. Grace si sotul ei s-au luptat mult pentru custodia lor, pentru ca si bunicii gemenilor voiau sa-i ia, dar copii nu voiau. Si dupa ce au fost adoptati, s-au hotarat sa se mute aici. Sa inceapa o viata noua.

            -Hei, aud o voce care ma trezeste din ganduri.

            I-am zambit lui Justin, iar acesta s-a asezat pe leagan langa mine, dar pastrand distanta. Imi trimisese mesaj ca vrea sa vorbeasca cu mine si astfel l-am invitat. Se uita la mine si incerca sa-si gaseasca cuvintele.            Chiar eram curioasa.

            -Ce mai faci?intreaba el.

            -Nimic interesant, spun eu oftand. Spune-mi despre ce vrei sa vorbim, ca sunt curioasa.

            -Am vorbit cu Mady.

            Am incremenit. Imi trimisese mesaje prin care-mi zicea ca vrea sa vorbeasca cu mine, dar am ignorat-o complet. L-am privit pe Justin si-l asteptam sa-mi spuna ce au vorbit.

            -Mi-a zis ca ti-a trimis si tie mesaje, dar ai ignorat-o.

            -Da. Sunt inca suparata pe ea.

            -Si eu eram... dar am acceptat intr-un final. Si m-am intalnit cu ea intr-o clinica.

            Am facut ochii mari. Mady era in spital? De ce? Ce s-a intamplat cu ea? Sper ca nu a facut ceva prostesc pentru ca nu mai era cu Justin, sau pentru ca eu am ignorat-o.

            -Are niste tulburari de personalitate. Cam asta am inteles eu din termenii folositi de ea. Si trebuie sa ia pastile. Si in vacanta nu a luat nicio pastila. Ii era frica ca o vad eu, stand in aceeasi camera, si nu voia sa aflu. Si de aceea a avut acel comportament. Daca nu-si ia pastilele, nu mai gandeste lipede. Si a mai avut o perioada cand nu si-a luat pastilele. Atunci dupa ce eu te-am sarutat pe tine, iar voi doua v-ati certat. Si mama ei a internat-o intr-o clinica... un fel de pedeapsa, gandeste ea, dar oricum e spre binele ei sa fie acolo. Acum e mai bine. E aceeasi Madison pe care o stiu eu. Si ii pare foarte rau pentru ce a facut.

             Am ramas masca. Nu stiam despre asa ceva. De cand eram prietene, ea nu-mi zisese nimic. De ce a ascuns asta de mine? Cred ca nu voia sa o consider o nebuna. Dar nu e o nebuna. E bolnava doar... si prin medicamente e normala. M-am ridicat de pe leagan si m-am indepartat putin. Acum chiar eram suprata pe mine ca nu am vrut sa vorbesc cu ea. Trebuia sa o ascult. Justin a ascultat-o. Nu se cunosc asa de bine, dar el si-a trecut peste orgoliu. Nu ca mine. Sunt asa o rautate uneori. Mi-am scos repede telefonul din buzunar si am apelat-o.