Totul se schimba

Capitolul 6

Dupa o saptamana de scoala, uite-ma acasa si nu la spital, unde credeam ca o sa ma aflu de cand s-a intamplat incidentul din cantina. Din ziua aceea, deja ma pregateam pentru alte accidente, dar nu s-a mai intamplat nimic. Si a fost ciudat. Cum de Justin s-a oprit dintr-o data?

-Buna Jenny, imi spune Lily.

-Buna, spun eu asezandu-ma pe un taburet. Unde sunt mama si Daniel? Dar Emily?

Astazi venisem cu autobuzul pana aproape de casa, apoi pe jos. Daniel nu a putut sa vina sa ma ia.

-Janet si Daniel sunt plecati, iar Emily e la ea in camera si se joaca. Vrei ceva de mancare?

-Nu, multumesc.

M-am ridicat si m-am dus la mine in camera. M-am aruncat in pat si am inceput sa-mi butonez telefonul. Trebuia sa ma odihnesc pentru ca maine aveam o tura de cumparaturi cu Mady si sunt sigura ca o sa fie foarte obositor. O parte din mine vrea sa-si schimbe hainele si stilul de viata, dar o alta parte e de parere ca banii nu fac pe om si nu vreau sa ma schimb din pricina banilor. Oare cat o sa-mi mai ia sa ma obisnuiesc cu stilul acesta de viata?

Un zgomot m-a trezit din concentrarea mea. M-am uitat in camera. Alt zgomot. Venea dinstre fereastra. Am lasat cartea pe pat si m-am ridicat. M-am indreptat spre geam si am tras perdeaua. Cineva statea acolo si imi facea cu mana. Mi-am mijit ochii si mi-am dat seama ca era Lucas. Ce naiba face la mine la geam? Am deschis geamul si am fost lovita de aerul rece de decembrie.

-Ori cobori tu, ori vin eu la tine, il aud pe Lucas.

-Ce vrei?il intreb eu nervoasa.

-Cobori sau vin eu?

Am oftat si mi-am dat ochii peste cap. Am inchis geamul si am putut sa-l vad cum ii apare acel zambet specific lui. Mi-am luat un hanorac pe mine si apoi am iesit din camera. Eram doar cu Emily si Lily acasa. Mama si Daniel erau plecati la restaurant. Am coborat scarile si m-am indreptat spre usa deschizand-o. Lucas era in fata mea si imi zambea. Nu-l bagasem deloc in seama la scoala dupa acel incident.

-Frumoasa pijama, spune el.

-Lucas nu am chef de mistourile tale. Spune ce vrei si pleaca.

-Vreau sa vorbim. Doar atat.

-Nu am ce vorbi cu tine. Poti sa pleci acum, spun eu dand sa intru in casa.

Mana lui a prins-o repede pe a mea si m-a tras spre el. Eram foarte aproape de el si il priveam putin speriata. Nu voiam sa-mi faca ceva. Am inceput sa ma zbat ca sa-mi eliberez mana, dar fara reusita. Si in plus mi-a prins-o si pe cealalta.

-Lucas, da-mi drumul.

-Vreau sa vorbim.

-Vorbeste, dar da-mi drumul. Te rog, spun eu.

Ma dureau putin mainile pentru ca mi le tinea strans. Si ma simteam inconfortabil sa stau asa de aproape de el. Mi-a apucat ambele maini cu acceasi mana, apoi mana libera s-a indreptat spre fata mea. Oh nu.

-Lucas, nu!spun eu miscandu-mi capul ca sa nu-mi ia ochelarii.

Dar tot mi i-a apucat si i-a luat in mana. Mi-a eliberat mainile, iar eu m-am napustit asupra lui sa-mi iau ochelarii. Dar tinea mana ridicata si nu ajungeam.

-Lucas, ma plang eu.

-Urmeaza-ma daca iti vrei ochelarii, spune el pornind spre alee.