Totul se schimba

Capitolul 25

Am incercat sa-mi recapat respiratia. Eram in soc. Justin tocmai ma sarutase. Ma uitam la el uimita, iar ochii lui albastri ardeau din cauza nervilor. Asa isi exteriorizeaza el nervi? Sarutand prima fata care-i iese in cale? Am fost trasa in spate de doua brate si am tresarit. Lucas s-a afisat in fata mea cu spatele si am putut sa vad cum pumnul lui zboara in aer, lovind obrazul lui Justin. M-am speriat si mi-am acoperit gura cu mainile. Ce naiba? Justin s-a dezechilibrat si a cazut pe scari. Lucas s-a intors, iar acei ochii albastri erau in flacari de nervi. Mai rau ca la Justin. Privirea care mi-a tras-o m-a facut sa-mi inghete sangele in vene. Eram incremenita.

            -Tarfa, aud vocea lui Lucas.

            A trecut pe langa mine, lovindu-ma in umar. M-am intors si l-am vazut cum se pierde in multime. Cuvantul spus de el a fost ca un cutit care m-a injunghiat in inima. Iar acum sangeram. Si ma durea. Am vrut sa fug dupa el, dar nu aveam puterea sa ma misc. Eram ca o stana de piatra. M-am intors cu fata spre scari si l-am vazut pe Justin ridicandu-se. I se putea vedea pata rosie de pe obraz. Aceasta incepea sa devina mov. O sa fie o vanataie urata.

            Am simtit doua brate pe umarul meu si m-am intors repede, crezand ca e Lucas. Dar nu. Luke se uita la mine speriat, dar ochii lui erau blanzi. Ai lui nu ardeau de nervi ca ai lui Lucas si Justin.

            -Du-te la masina, spune el si imi intinde cheile. Vin si eu imediat.

            I-am luat cheile din mana si m-am uitat in jur. Nici nu-mi dadusem seama ca lumea se oprise din ceea ce facea si se uita la mine. Toate privirile erau asupra mea. M-am mai uitat odata la Justin, iar langa el erau cativa baieti. Am lasat capul in jos si am pornit spre iesire, strecurandu-ma printre oameni. Voiam sa intru in pamant de rusine. 

            Am iesit pe usa afara si m-am indreptat spre masina. Am deschis-o din telecomanda si m-am urcat pe bancheta din spate. Atunci am explodat. Lacrimile fierbinti au inceput sa-mi curga pe obraji reci. De ce? De ce eu? De ce naiba m-a sarutat Justin? Si Lucas... a vazut totul. Si acel cuvant... tarfa... mi-a facut sufletul sa se rupa in bucatele. Nu a fost vina mea. El m-a sarutat. Eu nici nu am reactionat, dar nici nu puteam sa ma retrag. Palmele lui imi zdrobeau obrajii.

            Am auzit portiera dezchizandu-se si l-am vazut pe Luke. S-a urcat la volan, apoi s-a intors spre mine. Ma bucuram ca nu era prea multa lumina si nu ma putea vedea plansa. A oftat. Imediat si cealalta portiera s-a deschis si a urcat Justin. S-a uitat spre mine si inca era nervos, dar vedeam si o unda de tristete pe chip.

            -Esti un nesimtiti, tip eu la el, iar lacrimile iar tasnesc din nou.

            S-a uitat la mine, dar nu a zis nimic. Luke a pornit masina si am plecat. Nu voiam acasa. Nu voiam ca ai mei sa ma vada plansa si sa primesc o tona de intrebari. Nu le puteam face fata. Nu in acest moment.

            -Nu vreau acasa, spun eu printre suspine.

            Am putut sa vad privirea confuza a lui Luke in oglinda retrovizoare. Justin s-a intors spre mine si era le fel de confuz.

            -Hai acasa, spune incet Justin catre Luke.

            Nimeni nu a mai zis nimic. In masina era liniste si doar suspinele mele se auzeau. As fi vrut sa ma duc la Lucas sa-i explic ca nu e vina mea, dar acel cuvant si privirea lui... m-au ranit si speriat. In acel moment am simtit ca sunt un nimic pentru el. As fi mers la Mady, dar nu puteam sa-i spun ca Justin m-a sarutat. Si nu intelegeam ce e intre ei doi... ma simteam tradata pentru ca nu-mi spunea nimic. Ea m-a ascultat mereu si vreau sa o ascult si eu. Eu am avut incredere in ea, ea nu are in mine. Si asta doare rau de tot.