Totul se schimba

Capitolul 9

Primisem pe parcursul zilei un mesaj de la Daniel in care-mi zicea sa trec sa o iau pe Emily de la gradinita si ca o sa ma duca Lucas. Deci o sa ma intalnesc iar cu el. Astfel stateam la iesirea din scoala si il asteptam pe Lucas. Si numai aparea odata. Nu aveam nici numarul lui ca sa-l sun. Trebuia sa fiu de mult la gradinita si sa o iau pe Emily. Statuse si peste program. Saracuta.

Dintr-o data l-am vazut pe Lucas iesind din scoala. M-a vazut si a venit spre mine. Mi-a zambit, dar eu i-am raspuns nervoasa:

-Emily ma asteapta.

Mi-a facut semn sa-l urmez spre masina lui. Simteam privirile unora asupra mea si a lui Lucas. Doar ma duce acasa, oameni buni. Nici nu vreau sa stiu ce barfe o sa se inventeze.

-Hei, aud o voce din spate.

M-am intors si l-am vazut pe Andy venind spre mine. Imi zambea, dar cand l-a vazut pe Lucas privirea i s-a schimbat. Ura?

-Buna. Scuze, dar ma grabesc. Trebuie sa-mi iau sora de la gradinita, spun eu.

M-am urcat in masina lui Lucas si am putut sa vad schimbul de priviri dintre ei. Oare ce a fost asta? S-a urcat si Lucas in masina si a pornit spre iesirea din parcare.

-Il stii pe Andy?ma intreaba el.

M-am uitat la el si am vazut ca nu e in apele lui. Nu zambea siret la mine si privirea lui era rece.

-Aaa... s-a asezat azi la masa cu mine la pranz. De ce ma intrebi?

-Curiozitate, spune el zambind fals.

Stiam ca e ceva in neregula cu el. Nu-l cunosteam eu foarte bine, dar acela nu era zambetul lui. Ii stiam si zambetul strengar, dar si cel de fericire. As vrea sa-l intreb, dar sunt prea suparata pe el. Si nu vreau sa-i dau aceasta satisfactie.

-Cand ajungi acasa, te rog sa citesti biletul de la mine, spune el privindu-ma trist.

A intors privirea spre mine si m-am topit de emotie cand i-am vazut ochii albastri tristi. Acum era sincer. Il mai vazusem in starea asta. Am dat din cap afirmativ si i-am zambit discret. Starile acesta ale lui ma dadeau peste cap. Acum face misto de mine, acum e nervos si acum e trist. Nu pot sa tin pasul cu ele. Sunt foarte curioasa ce scrie in biletelul ala si de abia astept sa ajung acasa sa citesc. Dar de ce nu-mi spune el? Poate crede ca nu o sa-l ascult. Pot sa fiu rea uneori, dar multa lume a fost rea cu mine si imi e greu sa am incredere in cineva. Mai ales in cineva care ba e dragut cu mine, ba face misto de mine.

-Am ajuns, aud vocea lui Lucas.

M-am trezit din gandurile mele si m-am uitat pe geam. Eram in fata gradinitei. M-am dat jos si am intrat. Emily statea pe o bancuta in hol. Era singura. Cand m-a vazut a sarit in picioare si a alergat spre mine.

-Imi pare rau ca am intarziat. Hai sa mergem.

Am luat-o de mana si am iesit din cladire. Am deschis usa din spate de la masina lui Lucas si am bagat-o pe Emily. I-am pus centura, apoi am inchis usa si m-am urcat in fata. Lucas mi-a zambit si eu i-am intors zambetul. Poate eram suparata pe el, dar de fiecare data cand vad zambetul acela perfect pe chipul lui mi se imbunatateste ziua.

Am pornit spre casa. A oprit masina in fata casei mele. L-am privit cu putina tristete. Mi-am desfacut centura si m-am dat jos din masina. Am dat-o si pe Emily jos, iar aceasta a fugit spre intrarea in casa.