Trișorul

Frați misterioşi

Viața mea și a prietenei mele, Lean era pe cale să se schimbe brusc. Am plecat amândouă din orașul nostru natal și am ales Vancouver-ul pentru mai multă liniște. Timp de o săptămână am căutat pe internet case cu grădină, curte și multă liniște. O găsisem, și o cumpărasem fără a mai sta pe gânduri, rămânând doar să ne mutăm în ea.

Am plecat fără nicio remușcare și doar cu gândul că ne vom continua viața în tihnă și alături de prietena mea din copilărie. Oricâți bani am fi avut, nu am putut cumpăra liniștea și armonia în familiile noastre. Totul s-a petrecut într-un timp foarte scurt, dar destul cât să ne afecteze. Mama mea avea o relație extra conjugală cu tatăl prietenei mele, care și el la rândul lui, avea o aventură cu secretara lui. Cuprinse de rușine și de dezamăgire, am ales să ne luăm viața în mâini și să plecăm din locul care devenise contagios.

- Crezi că am făcut o alegere bună?

Am privit-o pe prietena mea cum se uita sceptică la casa pe care tocmai o cumpărasem. Locul era exact de ce aveam nevoie. Chiar dacă vara era pe sfârșite, încă mă puteam bucura de ciripitul păsărelelor din copacii încă înfrunziți. Casa pe care tocmai ce o achiziționasem părea perfectă. Puteam simții de aici mirosul de lemn lăcuit din interior și ferestrele imense dădeau o luminozitate interiorului. Veranda mică, cu o masă de sticlă și două scaune din paie, era locul perfect pentru a-ți savura cafeaua dimineață.

- Nu am avut încotro, bănuiesc, îi răspund prietenei mele și m-a luat de mână, ținându-mă strâns. 

Eram prietene încă de când aveam amândouă opt ani. Ne cunoscusem într-un magazin de jucării când amândouă pusesem mâna pe aceeași păpușă. Vânzătorul ne spusese că nu mai avea alta, așa că a trebuit să o împărțim amândouă. Stabilisem de comun acord ca păpușa să stea câte o săptămână la fiecare. Până când ai noștri au hotărât să devină prieteni de familie și cu ocazia asta reușeam să ne vedem în fiecare zi. Amândouă eram aceleași firi, două fete cu personalități aparte, și cu cât creșteam ne-am dat seama că amândouă aveam firi puternice și aparte. Aveam darul de a citii persoana din fața mea dintr-o singură privire și Lean nu a reușit niciodată să mă mintă, mai ales când era vorba de un băiat. Nici nu era greu de citit, pentru că în momentul când prietena mea pune ochii pe un băiat, își arată fața imediat.

- Bună, fetelor!

Ne-am întors atenția spre grupul din spatele nostru care ne priveau cu un oarecum scepticism. Se vedea clar diferența dintre noi, pornind de la îmbrăcămintea noastră până la gesturi. Grupul format din două fete și un băiat, care zâmbea într-una, se apropie de noi. Mâna lui Lean mă strângea îngrozitor de tare, încât am avut impresia că auzisem un os pocnit. Nu trebuia să o privesc să-mi dau seama că îi plăcea tipul zâmbăreț.

- Hei, le spun cu o voce ragușită și mi-am curățat gâtul pentru a-mi revenii. Tipul zâmbăreț continua să ne privească pe mine și pe prietena mea ca pe două exponate, și sunt sigură că sunt roșie în obraji. Cele două fete, care pot jura că sunt surori, ne priveau cu o oarecum impasibilitate

- Eu sunt Dustin, tipul se prezintă primul, arătând mândru cu degetul spre el. Iar ele două sunt surorile Cassie și Adelyn. Ar mai fi şi fratele meu, dar nu îți recomand să intri în vorbă cu el, continuă cu o urmă de seriozitate.

- Eu sunt Mabel, încep să mă prezint și încep să dau mâna cu fiecare. Iar ea este prietena mea, Lean.

- Puteam să jur că sunteți surori, răspunde Dustin și am chicotit. Nu era pentru prima oară când ni se spunea asta, deseori confruntându-ne cu lumea care era în stare să bage mâna în foc pentru noi. Amândouă aveam părul foarte lung, de culoarea ciocolatei, doar că Lean avea suvițe blonde. Mi-a plăcut mereu să fiu naturală, considerând că naturalețea unei femei este un as în mânecă pentru a cuceri un bărbat.

- Și sunteți noi pe aici?

- Normal că sunt, îi răspunde Adelyn sau Cassie, încă nu sunt sigură din cauza asemănării izbitoare dintre cele două fete. Dustin îşi dădu ușor ochii peste cap, continuând să zâmbească. Nu aveam nicio îndoială că cei trei se cunosc de mult timp şi îşi permit tachinările între ei.

- Da, acum ne pregătim să intrăm în noua casă, le răspund arătând spre casa din spatele meu. Lean continua să tacă şi era pentru prima dată când tăcea, deşi îmi era clar că îl analizase pe Dustin din cap până în picioare.

- Dustin, hai să lăsăm fetele să se așeze, spune una dintre surori, care privea obsesiv bagajele noastre.

- Păi, fetelor, având în vedere că suntem vecini, vă stăm la dispoziție. Eu stau la casa aceea, ne arată cu privirea spre o casă impunătoare.

- Vă mulțumim, le răspund zâmbind şi aceştia plecă făcându-ne cu mâna.

Am intrat în casă de mână cu Lean, fiecare probabil cu gândurile ei. Dacă de Lean eram sigură că se gândea la Destin, gândurile mele duceau spre fratele lui de care nu avusese o recomandare prea bună. Eram tipul acela de fată curioasă şi chiar băgăcioasă dacă eram interesată de ceva sau de cineva. Iar fratele misterios a lui Dustin, îmi stârnise curiozitatea.

Chiar dacă ajunsesem în Vancouver de dimineață, plecând cu autocarul de noapte, am reușit să ne organizăm și să începem curățenia prin casă. Aveam trei dormitoare, un living, o bucătărie imensă și două băi. Împreună cu Lean am șters praful, am șmotruit, și ne-am aranjat hainele în șifonier. Treaba noastră ne-a mai înlăturat gândurile de la ai noștrii și chiar intrasem în pielea unei vieți noi.

- Avem nevoie de un ciocan și cuie, o aud pe prietena mea spunând, privind gânditoare peisajul din grădină.

- De ce ai nevoie de ele? O întreb confuză și m-am alăturat ei în fața geamului imens care ne dădea o privire fermecătoare a peisajului din grădină.

- Vreau două etajele din lemn prinse de peretele ăsta, îmi arată cu degetul spre peretele opus din living. Să punem cărțile noastre preferate, știi?

Mi se părea o idee bună și chiar strălucită, având în vedere că amândouă împărțeam această pasiune de a citii, mai ales să comentăm pe seama anumitor pasaje din poveste. Dar nu aveam cuie și ciocan, toate ustensilele urmând să le achiziționăm cât mai repede cu putință. Am privit-o pe Lean și nu-mi plăcea privirea ei malefică.

- Dustin a spus că putem apela la el, dacă avem nevoie de ceva, îmi spune entuziasmată.

- Lean, dacă a spus asta, nu înseamnă că putem profita de asta la nesfârșit. Ar fi de proastă creștere să apar la ușa lui după doar câteva ore, cerându-i câteva cuie și un ciocan. Ai răbdare, rezolvăm mâine!

- Ei, haide, nu ești tu curioasă să aflii mai multe despre frații ăștia misterioși?

M-am crispat pentru că nu mă așteptam ca prietena mea să-mi fi citit așa repede gândurile.

- Suntem prietene, am crescut împreună și ți-am învățat caracterul. Așa că, mișcă-ți fundul până la casa lor și cere-le cele necesare.

Oftând învinsă nu am avut de ales și am ieșit din casa mea. Mi-am aranjat mai bine părul lăsat pe spate și mi-am șters obsesiv palmele de blugii mei mult prea scurți. Ajunsesem în fața porții casei lui Dustin și liniștea din interiorul curții mă îndemna să plec de aici. Dar fiind o curioasă din fire, am apăsat clanța și am intrat în curte închizând ușa silențios.

Curtea fraților era mult mai mare ca a mea și foarte curată. Pe margini erau multe flori multicolore plantate, iar mirosul lor creau o atmosferă ambientală. Am pășit temătoare pe aleea pietruită, şi m-am oprit în fața casei lor. Mi-am ridicat capul în sus, admirând splendoarea casei și imensitatea acesteia. La prima vedere părea că e făcută pentru oameni înstăriți. Pe lângă flori, am zărit și un gazon mic, unde două porți de dimensiuni mici erau amplasate, dându-mi de înțeles că era un mic spațiu de jucat fotbal. 

- Ce cauți aici?

Am revenit cu o nouă idee, sper să vă placă. Ştiu că primul capitol nu dă foarte multe detalii, dar veți înțelege începând cu următorul. Vă pup şi ca de obicei vă aştept părerile şi voturile. 😍😍😚😚