Trișorul

Nu te atingi de Mabel!

  Harllow

Nu am închis un ochi toată noaptea. Sau mă rog, ce mai rămăsese din ea. Nu am făcut altceva decât să îi număr fetei din brațele mele expirațiile şi inspirațiile.

  Şi nu pentru că nu mi-ar fi fost somn, ci pentru că mi-am obligat pleoapele să nu mi se închidă. Aveam în sfârșit ocazia de a o ține aproape de mine, în brațele mele, pe Mabel după perioada în care ne-am jucat ca şoarecele şi pisica.

  Prin draperiile de culoare închisă vedeam cum ziua îşi face simțită prezența. Ticăitul ceasului de pe perete îmi făcea inima să îmi bată şi cu fiecare clipă pierdută, sentimentul de regret mă cuprindea.

  Mabel adormise imediat ce s-a cuibărit la pieptul meu. În sfârşit, culoarea îi revenise în obraji şi părea că se simte mai bine. Mi-am simțit pământul fugind de sub picioare când am găsit-o ieri drogată, iar aseară când am văzut-o plângând, am dat naiba tot şi am strâns-o la pieptul meu. Cumva știam că se va ajunge aici, dar undeva în adâncul inimii mele aveam o încredere oarbă în femeia asta că nu o va mai face a doua oară. Nu am încercat nicio secundă să îmi imaginez ce s-ar fi întâmplat dacă nu ajungeam la timp, și atunci totul lua o întorsătură nebenefică penreu niciunul dintre noi. 

  Am răsuflat uşurat când gestul meu a făcut-o să se calmeze, chiar dacă interiorul meu plângea odată cu ea. Am încercat din răsputeri să îmi mențin calmul la suprafață şi să nu îi sărut buzele mari. A fost nevoie de toată stăpânirea mea să împiedic ca dorințele noastre aprige să iasă la iveală şi să dăm frâu pasiunii mistice care arde în noi.

   Mă voia aşa cum eu o voiam.

  Transpirasem şi mi-era îngrozitor de cald. M-am dezobişnuit să dorm cu cineva în pat, pentru că timpul petrecut singur m-a obligat să fac asta. Mabel continua să doarmă pe pieptul meu, picioarele ei înlănțuindu-mă ca două liane, vrând parcă să mă țină prizonier aici pentru totdeauna. Gândul ăsta nu-mi suna rău deloc, dar trebuia să mă trezesc de aici şi să dau piept cu realitatea.

  Cu părere de rău, am încercat să îmi scot picioarele de sub ale ei şi cu grijă i-am luat capul în mâinile mele, aşezându-l pe pernă. Mabel mormăi ceva în somn şi a trebuit să stau nemișcat până când adormi iar.

  Părul lung de culoarea castanului se răsfira pe toată suprafața pernei şi mi-am sprijinit corpul într-un cot, privind-o continuu şi fără să clipesc. Îmi doream să memorez fiecare părticică de piele si fiecare curbură a pielii ei. Mi-am aşezat iar capul pe pernă, apropiindu-mi fața de-a ei, nasurile noastre fiind la o distanță mică unul de altul.

Privind buzele ei, momentul acela când mi-a cerut să o sărut mi-a invadat mintea. Am gemut uşor aducându-mi aminte de ochii ei care mă implorau să fac asta. Nu mă așteptasem ca ea să îmi ceară lucrul acesta. Ba mai mult, credeam că ar exista posibilitatea ca ea să mă ia în râs, și toate încercările ei de a mă face să cedez sunt doar pentru a-i hrăni ego-ul de femeie puternică. 

  Am avut tendința de a-i mângâia pielea, dar îmi era teamă că asta o va face să se trezească şi nu voi mai putea pleca de aici. Aşa că mi-am stăpânit cu greu impulsul ăsta şi mi-am strâns pumnii de frustrare. 

  Am luat cearceaful şi i-am învelit trupul, zâmbind scurt la vederea pijamalelor ei pufoase, care păreau mai mult pentru copii mici. Dacă nu aş fi ştiut ce zace în Mabel, aş fi considerat-o cu un copil inocent şi neajutorat.

  Iar Mabel era pe departe copilul inocent.

  Mi-am îmbrăcat geaca şi mi-am lipit buzele de fruntea ei. În cea mai mare liniște, am deschis uşa camerei ei şi din nou acel regret m-a cuprins. Am coborât scările la parter şi nu mare mi-a fost mirarea să o văd pe Lean trează, servindu-şi cafeaua.