Trișorul

Un strop de fericire

Mă durea capul şi gustul amar din gură, m-a făcut să plescăi din buze. Simțeam că plutesc şi nici că voiam să îmi deschid ochii, dar auzeam foşnituri în jurul meu.

Tavanul alb din camera mea a fost primul lucru pe care retina mea l-a văzut. Am clipit des şi am gemut când o altă durere sfâşietoare mi-a străpuns capul. Am dat să mă ridic, dar greșeala de a mă ridica brusc m-a făcut să icnesc şi să revin cu capul pe perna mea.

Şi totuși, de ce naiba aveam starea asta?

Mi-am dat seama că afară era noapte pentru că razele lunii de afară dădea un strop de lumină camerei mele. Am auzit iar foşnituri si am simțit partea cealaltă de pat lăsându-se ușor.

— Lean?

Veioza de la capătul patului meu s-a aprins brusc şi am scos un țipăt la vederea lui Harllow. Îl priveam speriată şi m-am ridicat în şezut, trăgând obsesiv de cearceaful meu.

— Ce naiba cauți aici? Îl întreb stupefiată uitând de toate durerile din corpul meu. Harllow continua să mă privească impasibil, stând în picioare în fața mea, iar înălțimea lui impunătoare îmi crea fiori în corp.

Tăcut, se îndreaptă spre masa de lângă geam şi îl văd venind cu o tavă în mână, aşezând-o lângă mine tacticos.

— Mănâncă, îmi spune pe un ton poruncitor şi se aşeză pe scaunul de lângă geam.

Am privit încruntată tava plină cu mâncare sănătoasă şi paharul plin cu suc de portocale. Apoi, m-am privit pe mine şi teama a pus stăpânire pe mine când m-am văzut îmbrăcată cu pijamalele pufoase.

Harllow m-a îmbrăcat?

— Lean te-a schimbat, aud vocea lui răgușită, parcă citindu-mi gândurile. Acum, mănâncă! Continuă pe același ton poruncitor.

Îl simțeam nervos, supărat şi puteam auzi de aici bătăile lui ritmice ale inimii. Nu înțelegeam ce caută aici, în camera mea, şi de ce se poartă cu mine ca un frate mai mare protector.

Mi-am înghițit pentru moment întrebările, şi am băut întâi din sucul meu de portocale, gustul amar din gură dispărând odată cu lichidul acrişor. Am luat bolul cu salată în poala mea şi am început să mănânc. Şi nu pentru că Harllow mi-a băgat-o pe gât, ci pentru că îmi era foame.

— Cât e ceasul? Îl întreb, rumegând salata şi încercând să îi caut privirea.

— Puțin peste doisprezece, îmi răspunde, atenția lui fiind pe geam.

— Harllow, ce s-a întâmplat?

Am lăsat bolul pe jumătate gol înapoi pe tavă şi mi-am şters buzele cu un şervețel. Harllow se ridică de pe scaun, apropiindu-se de patul meu, şi aşeză tava la locul ei.

— Nu-ți mai amintești?

Se aşeză pe cealaltă parte de pat goală, iar eu încercam să caut un sens cuvintelor lui. Mi-am masat tâmplele în încercarea de a-mi amintii ceva, dar nu făceam decât să împrăştii durerea din capul meu.

— Nu înțeleg nimic, îi răspund în schimb şi Harllow oftă, dezbrăcându-şi geaca de pe el.

— Mabel, de ce ai făcut asta? Mă întreabă, acum pe un ton mai blând. Acea pereche de ochi negrii mă priveau cu o strălucire intensă, parcă implorându-mă să spun că ceea ce s-ar fi întâmplat a fost ireal. Şi atunci, amintirea ultimelor clipe mi-a revenit brusc în minte.

Mă drogasem!

Din nou.

Speriată, am privit spre brațul meu, observând un bandaj mic. L-am îndepărtat şi am văzut un punctuleț mic. L-am privit iar pe Harllow şi devenisem speriată.

— A trebuit să îți fac un calmant, îmi spune şi se ridică iar de pe pat, îndreptându-se spre geam. Drogul ți-a creat anumite reacții adverse şi erai violentă.

— Cum... încerc să articulez o propoziție, dar nu puteam, pentru că îmi pierdusem cuvintele.

— Te-am găsit departe de casă, continuă tot el, în aceeași postură rece. Dacă prima oară am reușit să împiedic inevitabilul, a doua oară n-am mai avut cum. Erai deja sub influența lor. Te-am adus aici şi după ce ți-am administrat sedativul, ai dormit până acum.

Mă simțeam cea mai josnică femeie de pe pământ. Ruşinea m-a cuprins şi chiar îmi era scârbă de mine. Am dat dracului toate sesiunile de terapie din trecut şi timpul petrecut în centrul de reabilitare. Mă dezămăgisem pe mine şi demnitatea îmi era pierdută.

N-am fost capabilă să lupt cu ispita şi m-am lăsat dusă de val. Lacrimile mi-au invadat obrajii şi am început să plâng în hohote, acoperindu-mi fața cu palmele. Am fost luată într-o îmbrățișare strânsă şi mi-am afundat nasul în tricoul lui.

— Oh, Mabel, îl aud oftând şi mâna lui îmi mângâia părul. L-am cuprins în brațe şi Harllow m-a strâns mai bine la pieptul lui.

Era o senzație de bine şi mă simțeam protejată. Îi simțeam nervozitatea şi supărarea pe mine, dar nu puteam să mă gândesc la asta acum. Eram în brațele lui Harllow şi pentru o clipă nu-mi mai părea rău de isprava mea. Poate dacă nu s-ar fi întâmplat asta, nu mai aveam privilegiul ăsta.

Mâinile lui mi-au luat chipul în palme şi vârful degetelor lui mi-au şters fiecare lacrimă ce curgea. Mi-am închis ochii şi am simțit buzele lui sărutându-mi ochii şi lacrimile. Îmi sorbea fiecare picătură şi lucrul ăsta nu mi s-a părut niciodată mai incitant ca acum. Am deschis ochii şi prin ceață vedeam licărirea din ochii lui negrii. Senzația pe care mi-o oferea sărutându-mi chipul plâns se potrivea perfect cu senzația unui sărut. Acel sărut pe care i-l cerusem și de care aveam nevoie.

— Promite-mi că niciodată nu vei mai face aşa, îmi spune, şi mi-a mângâiat obrazul.

Mi-am apropiat fața mai mult de-a lui şi am citit ochii lui negrii răspunsul meu. Părea că avea nevoie de certitudinea asta, şi am zâmbit scurt.

— Atâta timp cât tu eşti aici, nu o voi mai face, îi răspund şi pentru prima oară Harllow îmi zâmbi.

Un zâmbet cald şi înduioșător.

S-a desprins de mine şi s-a întins de-a lungul patului, făcându-mi semn să fac același lucru. M-am cuibărit la pieptul lui şi Harllow m-a strâns puternic în brațe. Nu-mi răspunsese încă la ce i-am spus, dar acum nu mai conta.

Brațele lui îmi dădeau deja răspunsul.

— Noapte bună, Mabel!

Uite că a venit şi capitolul pe care l-ați așteptat 😊 Sper că v-a plăcut şi că nu v-am înşelat aşteptările. Următorul capitol va fi surpriză, doar trebuie să aşteptați puțin.

Vreau să vă mulțumesc pentru faptul că sunteți alături de mine, şi sper să rămâneți în continuare.

Vă aștept cu drag părerile şi nu uitați de vot 😇

Vă îmbrățișez ❤💜