Trișorul

Abilități de infractor

Dacă rosteam numele lui Harllow, gândul meu fugea la mister şi obsesie.

Venisem în Vancouver pentru o oază de liniște, dar socoteala de acasă nu s-a potrivit şi Harllow a reuşit să îmi dea peste cap toate planurile paşnice. A reuşit să îmi perturbe liniștea şi să mă facă să mă zvârcolesc în propiul suc.

Îl voiam, îl doream, îl visam!

Eram atât de acaparată de el, încât devenisem o obsedată nenorocită. M-a făcut să îl doresc şi să nu pot pleca de lângă el.

Nu pot şi nu vreau să plec, până nu aflu ce se întâmplă cu el.

M-am ridicat cu greu din patul meu. Am dat la o parte pătura pufoasă, şi un aer răcoros mi-a zburlit părul pe mine. Eram transpirată şi trebuia neapărat să îmi schimb pijamalele. Gripa m-a ținut la pat câteva zile bune, nefiind capabilă să merg pe propriile picioare. Lean a fost alături de mine tot timpul, atât fizic cât şi psihic.

Am reușit să mă ridic, şi m-am aşezat la marginea patului. Am privit vremea de afară şi am oftat scurt. Mă simțeam neputincioasă, mică şi incapabilă să intru pe sub pielea singurul bărbat care a reușit să mă aducă în starea asta.

Am început să fac paşi mici prin cameră, dezmorțindu-mi oasele. Aveam dureri în corp, de parcă avusesem parte de o luptă crâncenă, din care m-am ales cu lovituri dure. Am intrat în baie şi mi-am privit chipul în oglindă. Mi-am atins obrazul cu vârful degetelor şi am închis ochii, imaginându-mi mâinile lui cum îmi ating pielea.

Înnebuneam şi singurul care putea să mă scoată din starea asta era Harllow care continua să mă evite şi să mă disprețuiască. Mi-am proptit mâinile de chiuvetă şi am deschis ochii, respirând greu. Apoi am privit iar oglinda şi am icnit când chipul lui îmi zâmbea din spatele meu. Am întors repede capul şi tot ce vedeam era peretele alb şi gol. Mi-am scuturat capul şi am dat drumul apei să curgă. Mi-am dezbrăcat pijamalele şi am intrat în cadă, scăldându-mi trupul în apa relaxantă.

Credeam că o baie fierbinte mă va face să îmi mai iau gândul de la el, dar nu a fost aşa. Mi-am spălat trupul cât am putut de repede în timp ce ideea nebunească care îmi răsărise în mintea mea bolnavă bătea din palme triumfătoare. Am luat repede prosopul şi mi-am acoperit trupul, ieșind din baia aburindă. Am scotocit prin şifonier, luând la nimereală haine cu care să mă îmbrac.

Singurul gând pe care îl aveam în timp ce mă îmbrăcam, era că sunt nebună. Ajunsesem la momentul când nu mă mai recunoșteam. Trecutul nu m-a ajutat să mă vindec şi se pare că toate încercările mele au fost în zadar. Se pare că există în mine o altă Mabel. Una complet nebună și capabilă să meargă până în pânzele albe pentru cineva. Una de care habar n-aveam că zace în mine.

  Am ieșit din cameră, căutând-o pe Lean cu ochii şi nu mi-am bătut capul cu absența ei.
Afară era frig şi mi-am încălzit brațele, frecându-le cu mâinile obsesiv. Am privit în urma mea pentru a vedea dacă Lean e prin apropiere şi am ieșit din curtea mea, îndreptându-mă spre casa lui Harllow. Am zâmbit când am observat scara pe care urcasem în seara aceea la locul ei şi am escaladat-o în liniște. Am aruncat o privire în ansamblu curții cufundată în liniște şi m-am îmbărbătat de una singură, aterizând cu picioarele pe teritoriul lui.

După ce aterizarea a fost un succes, am zăbovit un minut aşteptând să văd dacă ceva se întâmplă. Căutam cu urechea o sursă de zgomot şi când am constatat că totul era bine, mi-am pus gluga pe cap şi am aruncat o privirea geamului de la camera de unde Harllow mă privise în prima zi. Părea că nimeni nu este în ea şi am început să merg pe lângă perete ca o pisică.

Ajunsă în fața uşii, am privit scurt în preajma mea şi am apăsat clanța încet. Am băgat capul după ea şi m-am uitat rapid prin prejur în căutarea unei prezențe umane. Am intrat pe vârfuri şi am închis uşa, inspectând locul imens. Mă aflam în living, o sală mare şi spațioasă, dotată cu lucruri de ultimă generație.

N-am mai pierdut timpul şi am urcat scările de marmură, având grijă să îmi plimb ochii obsesiv. Adrenalina a pus stăpânire pe mine şi îi ordonam inimii să nu mai bată ca nebuna. Era cel mai nebunesc lucru pe care l-am făcut în viața mea, dar nu mai puteam da înapoi.

Am ajuns la etaj, oftând dezamăgită când în fața mea am dat de trei uşi de aceeași culoare. Le priveam pe toate trei în parte, întrebându-mă care ar putea fi camera lui. Nu am avut de ales şi a trebuit să le iau pe toate la rând.

Am ascultat prima uşă, dar neauzind nimic, am apăsat clanța şi am răsuflat cumva uşurată dând de o baie. Am închis uşa la loc şi am trecut la a doua.

Am deschis-o încet şi încă din prag am zărit poza lui Dustin pe birou. Nu avea rost să pierd timpul şi am ieșit de acolo, îndreptându-mă spre ultima uşă.

M-am oprit în fața ei şi mâinile îmi tremurau necontrolat pe clanță. Simțeam că este camera lui Harllow din cauza agitației şi a inimii mele care pulsa ritmatic. Am făcut o rugăciune mentală şi am păşit temătoare în spațiul lui.

Am mai privit o dată în urmă şi am închis uşa repede. Am rămas pe loc, inspectând camera lui care îmi dădea fiori. Părea sinistră şi liniștea din ea îmi crea panică în corp. M-am apropiat de geamul de unde el m-a privit atunci. Am mângâiat cu vârful degetelor perdeaua şi am privit curtea părăsită.

Am început să îmi plimb ochii obsesiv în căutarea unui indiciu. Biroul lui era aproape gol, fără nicio poză, față de cel al lui Dustin. Doar o lampă şi câteva cărți.

Ochii mi-au căzut pe patul lui perfect aranjat. M-am apropiat de el şi luând perna în brațe, am inspirat parfumul lui. Mirosea a el, un miros divin din care mă îmbătam cu plăcere.

Nu aveam timp să stau, aşa că am lăsat perna cu părere de rău şi m-am îndreptat spre şifonier. L-am deschis şi din nou acel miros al lui, mi-a invadat nările. Hainele erau aşezate meticulos pe umerş, atât haine de stradă cât şi haine în stil office. Mă întrebam dacă Harllow lucrează la vreun birou?

Şifonierul conținea şi câteva sertare mici. Le-am luat la rând, deschizându-le, dar ultimul era încuiat. Nici nu trebuia să îmi bat capul cu cheia, pentru că îmi era clar că orice s-ar afla acolo, e important pentru Harllow şi cheia se află la el.

Mi-am scos o agrafă din păr şi am folosit-o pe post de cheie. M-am chinuit câteva minute, nefiind expertă în spargerea unei yale, doar că asta văzusem în filme. Un clinchet a spart tăcerea din cameră şi am zâmbit satisfăcută de abilitățile mele de infractor.

Am pus agrafa înapoi în păr şi cu mâinile tremurând, am deschis sertarul misterios. Erau doar niște hârtii. Cărți de joc şi...jetoane pentru poker?

Harllow era jucător de poker?

Cu mintea confuză, am dat la o parte hârtiile şi degetele mele au făcut contact cu ceva dur. Am înghițit în sec la vederea pistolului negru şi strălucitor.

Harllow era un criminal?

Ei, uite că încet-încet misterul iese la suprafață 😁 Voi ce credeți?

Nu uitați de vot 😻

Vă pup 💜