Trișorul

Frică

Cu picioarele tremurând şi inima care-mi pompa nebunește, am ieșit din camera mea. O voce demonică parcă mă îndruma să comit iar acel păcat şi simțeam că nu pot să fug de această nebunie. În capul meu era un haos total şi aveam nevoie de puțină adrenalină pentru a-mi reveni.

Am coborât scările şi m-am oprit pe a treia scară la auzul unor chicoteli. Ținând mâna în dreptul inimii şi aşezându-mă pe vine, am privit cu coada ochiului sursa zgomotelor. Dustin şi Lean stăteau relaxați pe canapeaua din living, uitându-se la nu ştiu ce program. Am oftat în sinea mea şi după câteva exerciții de respirații, am încercat să-mi păstrez calmul şi să nu mă dau de gol.

Am început să cobor scările cu un aer indiferent, fluturandu-mi părul în vânt.

— Mabel, unde pleci? Aud vocea prietenei mele şi am încercat să nu-mi dau ochii peste cap la tentativa ei de "mamă protectoare".

— Să mă plimb, îi răspund, sprijinindu-mă de balustrada de lemn. Mi-am încrucișat brațele la piept, simțindu-mă ca un exponat în fața lor. Dustin încă nu-mi adresase niciun cuvânt, ci doar mă privea fără nicio urmă de reacție.

Şi el să fie bipolar?

— Unde? Continuă Lean setul de întrebări, îndepărtându-se puțin din brațele lui Dustin.

— Afară, Lean, pot să ies sau trebuie să mă închid în camera mea?

Lean oftă. Ştiam că păream acum o neghioabă, dar aveam nevoie de nenorocitul ăla de drog să-mi revin. Corpul meu mai că țipa după el şi pielea începu iar să mă mănânce aducându-mi aminte iar de praful acela alb.

— Nu, Mab, îmi răspunde pe un ton blajin. Voiam doar să ştiu, continuă şi îmi aruncă unul din zâmbetele ei calde. Le-am aruncat o privire scurtă celor doi şi am ieșit repede din casă, alergând până la ieșirea din curte.

M-am oprit în loc, privind în stânga şi în dreapta. Abia acum îmi dădusem seama că nu ştiam unde îl pot găsi pe Tony. Am oftat iar, de data asta ceva mai zgomotos şi am luat-o spre stânga, mergând cu paşi repezi. Am început să îmi scarpin mâinile şi să îmi şterg obsesiv fruntea transpirată.

Priveam mereu în urma mea, constatând că mă depărtam considerabil de casă. Am zărit un grup de băieți, sprijiniți de o mașină neagră, stând în cerc şi ascultând melodia ce bubuia pe o melodie rap.

Mi-am mijit ochii şi mai că îmi venea să țopăi în sus de fericire la vederea lui Tony. Puteam simți încă de aici mirosul de drog şi am inspirat aerul îmbătător. Mi-am aranjat părul mai bine pe spate şi m-am îndreptat spre grup, zărindu-l şi pe Roby lângă Tony.

Tony m-a zărit şi pe fața lui apăru un zâmbet ştrengăresc şi cuceritor. Mi-am menținut zâmbetul pe chip şi mi-am băgat mâinile în buzunarele de la spate.

— Bună, băieți, le spun şi toată atenția celor cinci era acum îndreptată asupra mea. Mă simțeam intimidată de privirile lor, dar încercam să îmi mențin ideea mental pentru care eram aici.

— Bună, frumoaso, Tony îmi zâmbește şi a tras cu nesăț din țigara lui, eu înghițind în sec. Te-ai întors, constată şi am dat ruşinată din cap.

— Pot vorbi cu tine? Îl întreb şi îi fac semn undeva în spate, departe de restul băieților, semn că îmi doream o discuție privată. Nu aveam încredere nici în Tony, dar nevoia mea era mai presus de tot.

— Sigur, urmează-mă, îmi spune şi se urneşte de pe loc, făcându-mi semn spre un copac bătrân.

L-am urmat tăcută şi ajunși acolo, mă fastâceam de pe un picior pe altul.