Trișorul

Nu joci corect

Era nervos. Extrem de nervos.

Degetele lui erau albe la cât de strâns ținea volanul în mâini. Maxilarul îi era încordat şi am auzit de câteva ori cum a scrâşnit din măsele puternic. De când am plecat din acel local, nu m-a mai privit deloc. Nici nu mai îmi doream după ultima privire pe care mi-a aruncat-o în acel separeu.

După ce prezența mea a fost dată de gol, totul s-a întâmplat mult prea repede ca să îmi dau seama. Harllow m-a scos cu forța de acolo, fără a-şi mai lua la revedere de la ceilalți, tărându-mă practic până la ieşire. Acolo, Harllow a schimbat câteva replici usturătoare cu gorila care mă lăsase să intru. Chiar dacă tipul avea o masă musculară dublă față de cea a lui Harllow, acesta nu a avut nimic de comentat când Harllow îl certă ca pe un copil mic. Nu înțeleg nici acum revolta lui față de acel bodyguard. Nu e ca şi cum eu aveam interdicție specială să intru în acel cazinou sau ce naiba o fi.

Sau aveam?

După ce Harllow a jucat rolul părintelui care îşi mustra copilul, m-a aruncat la propriu în aceeași mașină cu care el a venit. Mi-a pus centura de siguranță şi m-a strâns atât de tare încât abia mai pot respira. S-a urcat la volan şi a demarat în trombă, furios şi iute.

Am încercat să îl privesc cu coada ochiului, dar nu aveam curaj. Mi-l pierdusem de când am fost descoperită şi drumul nu mi s-a părut mai lung ca acum. Tensiunea plutește în aer şi niciunul dintre noi nu spune nimic. Am avut tendința de a deschide gura să spun ceva, dar am renunțat, nevrând să pun paie pe foc.

Harllow goneşte cu o viteză amețitoare, iar centura bine strânsă nu permite aerului meu să părăsească plămânii aşa cum trebuie. Simt că în orice moment mă voi sufoca, iar lui Harllow pare să nu îi pese chiar aşa tare.

Am scâncit din cauza durerii şi Harllow păru că m-a auzit, pentru că şi-a întors brusc privirea spre mine. Şi încă o dată îmi dovedea că era furios. A intrat cu maşina pe margine şi a oprit-o în mijlocul întunericului, lăsând farurile aprinse. S-a dat jos furtunos din maşină, aprizându-şi o țigare şi plimbându-se nervos.

Mi-am deschis centura de siguranță, lăsând aerul să îmi iasă din plămâni şi mi-am şters urmele de transpirație. Mi-am făcut curaj şi am deschis portiera, ieșind din maşină.

— Ce dracu' a fost în capul tău? Țipă la mine, ecoul vocii lui răsunând în zarea îndepărtată. Am tresărit şi inima a început iar să îmi bată cu putere. Ce-ai căutat acolo? Întreabă iar, aruncând țigara şi suflând ultimul fum toxic.

Aveam un răspuns. Voiam să îi spun că nu mai suport tot acest mister din jurul lui. Că vreau să îl cunosc mai bine şi să mă asigure că noaptea pe care a petrecut-o la mine a fost cât se poate de reală. Voiam să aud că a însemnat ceva pentru el, aşa cum pentru mine înseamnă. Dar cum puteam să îi dau aceste răspunsuri când furia lui îmi creează panică în corp si mă aduce în stadiul în care să îmi înghit cuvintele?

— Răspunde, Mabel, țipă iar şi mâna lui mi-a strâns violent brațul. Am încercat să îmi țin în frâu lacrimile care îmi amenințau ochii şi am început să respir sacadat.

— Voiam doar să ştiu dacă...dacă noaptea în care am dormit amândoi a însemnat ceva, îi răspund sfioasă şi cu o voce stinsă. Farurile mașinii îmi dădeau prilejul de a mă pierde în ochii lui negrii care străluceau ca două luminițe.

Harllow îmi dădu drumul la braț, privindu-mă oarecum şocat. Îmi mângâiam brațul, în încercarea de a-mi calma durerea pricinuită de mâna lui fermă. Continua să tacă, iar eu să aştept răspunsul lui într-o agonizare dureroasă.

Un zâmbet apăru pe chipul lui după un timp în care părea că şi-a cântărit cuvintele.

— Crezi că dacă am dormit amândoi o noapte, în același pat, se va întâmpla şi a doua oară?

Tonul era unul zflemetor şi superior. Nu am mai putut ține lacrimile în frâu şi le-am lăsat să curgă pe obrajii mei înfierbântați. Durea al naibii de tare vorbele lui, având în vedere că eu nu am făcut decât să sper. În ultimele două zile nu am făcut altceva decât să mă gândesc la acea îmbrățișare protectoare şi la rugămintea lui de a nu mă mai droga.

Zâmbetul acela cald care mi-a făcut inima să se înmoaie şi care ținea locul multor răspunsuri. Îmbrățișarea aceea strânsă şi mângâierile lui calmante.

Lui nu-i păsa! Stătea în fața mea, cu aceeași postură impunătoare, privindu-mă şi nici lacrimile mele nu aveau puterea de a-l îmbuna. Continuam să îl privesc în ochi, implorându-l din priviri să îmi spună că a glumit.

Nu glumise.

Inima mea se spărgea încet-încet în mii de bucățele.

— Nu joci corect, îi şoptesc, ştergându-mi lacrimile de pe obraji.

Harllow zâmbi în colțul gurii.

— Iubito, un trişor niciodată nu o va face!


Ați vrut reacția lui Harllow, uite că v-am dat-o mai devreme. Voi cum credeați că ar fi reacționat? 😊

Nu uitați de vot 🎀