Trișorul

Inevitabilul

Chiar dacă Harllow era la o distanță milimetrică față de mine, îl simțeam departe de mine şi de ceea ce se întâmplă acum. Îmi simțeam buza de jos tremurând necontrolat, iar mâinile mele pline de ace mici. Vântul care se întețea ne brăzda obrajii, părul îmi juca aleatoriu în bătaia vântului, împiedicându-mă să văd clar în fața mea.

Şi ce-aş putea să văd în fața mea?

Harllow a tăcut mâlc. Ba mai mult, culoare feței lui a căpătat o nuanță de alb palid. Ochii negrii au devenit mai intenşi în comparație cu tenul alb, iar părul lui negru şi rebel era ciufulit din cauza vântului nemilos.

Mâinile îmi tremurau în buzunarul gecii mele şi am început să respir greu. Corpul a început să îmi dârdâie de frig, dar nu voiam nici în ruptul capului să renunț. Ce-am zis, am zis, şi nici că mai puteam da înapoi. Deseori, gura mea spurcată m-a dus la situații limită, iar acum nu ştiu unde mă va duce.

Singurul lucru pe care puteam să îl citesc în ochii lui, era o luptă interioară. Simțeam că Harllow se luptă cu mintea şi inima care se contrazic una cu alta fără a ajunge la un consens. Ştiu acea privire. Pentru că şi eu am fost în aceeaşi situaţie cândva.

Mi-am făcut curaj şi m-am apropiat şi mai mult de el. Harllow părea prins ca într-o transă adâncă şi nu ştiu dacă era conştient de apropierea intensă dintre noi. La contactul cu pieptul lui tare, am tresărit, simțind vibrațiile venite din interiorul lui.

— Sărută-mă, îi şoptesc pe un ton poruncitor şi Harllow se încruntă. Mi-am scos mâinile din buzunare şi l-am apucat de gulerul gecii lui. Nu mai eram capabilă să aud alte surse de zgomote în jurul meu, decât respirațiile noastre greoaie.

Mai că îmi venea să plâng de postura penibilă în care mă aflam. Nici măcar nu-mi mai păsa de perioada mea de negare sau de trecutul meu. Nici măcar de trecutul lui, oricare ar fi fost el. Aveam nevoie de sărutul ăla nenorocit pentru a-mi da seama de ceea ce se întâmplă cu mine.

— Dă-mi sărutul ăla blestemat, mă milogesc iar, trăgând uşor de gulerul lui. Ce poate face rău un sărut?

Mâinile lui s-au aşezat sfios peste ale mele. Căldura din corpul lui era ca o binecuvântare pentru mine. Le-a mângâiat cu blândețe, făcându-mă pe mine să mă cutremur.

— Habar n-ai cât rău poate face, Mabel, răspunde într-un final cu aceeași voce gâtuită şi incitantă. Să mergem, e frig şi vei răcii iar, continuă să vorbească şi am scos un icnet de uimire.

Harllow e grijuliu?

Să nu răcesc iar?

— Harllow...

  — Mabel, să lăsăm lucrurile aşa cum sunt, îmi vorbește pe un ton dojenitor, iar eu m-am înmuiat complet. Dacă până acum, obsesia mea pentru acest bărbat persista, acum nu mai aveam nicio îndoială că el era eroul meu.

Am simțit frigul punând iar stăpânire pe mine în momentul când mâinile lui le-au părăsit pe ale mele. Continua să mă privească cu acea pereche de ochi negrii care mă bântuie încă de la început.

— Nu pot, şoptesc şi el oftă, ridicându-şi pentru o clipă ochii la cerul înnorat. Şi-a pus mâinile în şold şi a dat de câteva ori din cap.

— Va ploua, schimbă iar subiectul şi mi-am strâns pumnii până când mi-am simțit unghiile cum străpung carnea. Te duc acasă!

Îmi venea să țip, să urlu la Harllow care încerca să mă evită. Ochii mei amenințau lacrimi, dar după câteva exerciții de respirație, am încercat să le țin în frâu. Am oftat şi l-am urmat din spate, niciunul dintre noi nemaizicând nimic. L-am privit cu coada ochiului pentru a vedea vreo reacție, dar tot ce puteam vedea era nimic. Mergea serios, privind înainte, încruntându-se din când în când.

Paşii lui s-au oprit în fața casei mele şi am oftat dezamăgită. M-am oprit şi eu, iar după ce Harllow îmi privi casa se întoarsă spre mine.

— Încearcă să nu te mai bagi în situații-limită. Nu ştiu de câte ori voi fi aici să îți salvez pielea.

Am pufnit.

— Ce te face să crezi că fără tine nu aş putea găsii o rezolvare?

— Pentru că e inevitabil, îmi răspunde şi pleacă de lângă mine, îndreptându-se spre casa lui.

Mă lăsase singură, frustrată şi debusolată. Nu am primit nici sărutul pe care i l-am cerut cu îndârjire şi mai mult de atât m-a dat peste cap cu atitudinea lui.

Gândul mi-a zburat la acea verighetă, în timp ce îmi croiam drum spre casa mea. Nu uitasem de ea, dar faptul că Harllow m-a refuzat e un motiv clar că în viața lui ar exista o altă persoană.

Iar asta nu-mi pica bine.

Azi am văzut un alt Harllow în fața mea. Faptul că ştia de gripa pe care o avusesem din cauza lui, îmi făcea inima să țopăie de fericire. Dar în același timp, eram dezamăgită că deşi ştiuse de răceala mea, nu a iscusit să vină la mine.

De ce continuam să mă mint singură? M-am trântit în patul meu, privind tavanul alb. De ce mai aveam o fărâmă de speranță la Harllow? De ce aveam încrederea asta în el că într-o zi mă va privii cu alți ochi?

Lean mă trezi din visele mele, atunci când intră în cameră țopăind ca un copil mic, fluturându-şi părul în aer.

— Te-ai dat în carusel?

— Eu şi Dustin suntem împreună, îmi spune fericită, bătând din palme de parcă tocmai ce câștigase un premiu mare.

Şi pentru prima oară, sentimentul de gelozie m-a cuprins.

Micuța Mabel e geloasă, hm 😊 Nu uitați de vot, vă pup 💖