Trișorul

Dulcegării

Mabel

Mă uit la Harllow şi încă nu-mi vine să cred. Parcă mai ieri ne tachinam şi mă rănea prin diferite moduri. Eram atât de îndrăgostită, încât acele clipe dureroase par că nu-şi mai au rostul în mintea mea. Mi-am eliberat-o de acele amintiri urâte şi am lăsat loc momentelor frumoase care se pare că vor veni.

Chicotesc pe sub mustăți privindu-l cum se plimbă prin salonul meu grăbit. Nu ştiu prin ce minune doctorul mi-a aprobat externarea, dar nu mai era cale de întors. Sunt sigură că Harllow a apelat la metodele lui de a mă scoate de aici. Dar nu mai contează asta, ci faptul că în curând voi fi acasă.

Dau din picioare precum un copil şi aştept ca Harllow să termine de împachetat geanta cu lucrurile mele. Privesc scurt către mama şi după perioada mea de spitalizare, o văd în sfârşit zâmbind. Mă privește cu acea căldură maternă şi mă îndeamnă din priviri să zâmbesc. Îmi întorc capul spre sursa mea de fericire şi Harllow face același lucru parcă la comandă. Mă pierd ca de fiecare dată în privirea lui hipnotizantă şi trânteşte brusc geanta jos, apropiindu-se de mine şi sărutându-mi brutal buzele.

Uit unde sunt, şi de faptul că în salon, femeia care mi-a dat viață şi prietenii noștri sunt, şi mă las sărutată de Harllow. Aceleași trăiri şi emoții pe care le-am simțit la început mă cuprind, şi ne îndepărtăm cu părere de rău la auzul unei tentative de tuşit.

— Trebuie să plecăm, aud vocea mamei şi îmi las capul în jos ruşinată. Evit să mă uit în ochii ei şi Harllow mă ajută să mă ridic de pe pat.

Bandajul mi-a fost înlăturat de pe cap, dar încă am chipul pansat pe alocuri. Doctorul mi-a prescris o rețetă ce seamănă mai mult cu un pomelnic şi multă odihnă. Harllow l-a asigurat pe doctor că voi respecta cu sfințenie toate astea, și că mă voi reface în cel mai scurt timp. Îmi simt mâna acaparată de-a lui și ghidându-mă spre ieşire. Îmi iau la revedere de la doctor şi pornim cu toții spre ieșirea din spital.

Mă opresc din drumul meu când dau piept cu aerul rece de afară. Mă aplec cu grijă şi iau un pumn de zăpadă transformându-l într-un bulgăre.

— Iubito, ai să răceşti, mă dojeneşte Harllow şi înghit în sec când privirea lui mă arde în tot corpul.

Simt că bulgărele de zăpadă se topeşte în mâinile mele, dar nu mă simt în stare să fac nimic. Sunt fascinată de contrastul alb-negru din fața mea, şi dacă aş fi avut talentul de a picta, aş fi realizat, cu siguranță, cel mai frumos tablou cu Harllow.

— Mabel, eşti bine?

Ies din transa mea când mâinile lui calde îmi cuprind chipul şi ochii lui mă scanează temător. Îi ofer un zâmbet mic şi îmi las obrazul să cadă în palma lui stângă.

— Eşti atât de frumos, şoptesc şi Harllow pare că nu mai respiră. Mă privește oarecum şocat de vorbele mele şi ochii lui negri scânteiază puternic. Întinde geanta lui Dustin în spatele lui, şi imediat sunt luată în stil mireasă de două brațe mari.

— Tu mă faci să fiu aşa, îmi şopteşte la rândul lui şi îşi lipeşte fruntea de a mea.

Pornește cu mine pe brațe şi îmi stăpânesc cu greu lacrimile de fericire. Îmi vine să mă pun în mijlocul străzii şi să urlu cât mă țin plămânii de fericire.

— Dustin, condu tu, Harllow îi spune fratelui său, uitându-se în ochii mei. Lean deschide uşa din spate a unui 4x4 şi Harllow mă aşează grijuliu pe banchetă. Pune geanta în portbagaj şi se grăbește să urce lângă mine. Mama urcă şi ea în spate lângă noi, şi Dustin pornește motorul mașinii.