Trișorul

V-a fost dor de mine?

Harllow

Mă mințea. Ea habar n-avea că eu deja ştiam tot trecutul ei, şi sunt sigur că în acest moment se gândește la faptul că nu aş avea cum să aflu vreodată.

Târziu!

Mabel se cuibăreşte mai bine la pieptul meu şi încearcă să îşi ascundă minciuna. Îi simt corpul încordat şi aud câteva suspine scurte. Oftez scurt şi închid ochii pentru a alunga acest gând.

Într-un fel, o înțeleg. Nici mie nu mi-a fost uşor să vorbesc despre Miriam după atâta timp. Dar faptul că riscam să o pierd pe Mabel, m-a făcut să dau naiba tot şi să îi spun adevărul. Şi cel mai important lucru, mi-a dat un strop de curaj ținându-mă de mână.

Să pronunț numele primei mele iubiri în timp ce făceam dragoste cu Mabel, a fost cea mai mare prostie din viața mea. În acel moment am simțit că cerul pică pe mine şi pământul îmi fuge de sub picioare. În acel moment, am crezut că o voi pierde pe Mabel şi totul se va transforma doar într-o amintire frumoasă.

Dar Mabel a dat dovadă de maturitate şi s-a comportat ca o femeie adevărată. După ce a meditat câteva ore bune, şi Dumnezeule, au fost cele mai lungi ore din viața mea, a venit şi mi-a cerut cu îndârjire adevărul.

Şi pentru asta o iubeam din ce în ce mai mult.

Simt căldura cum ne învăluie pe amândoi, dar niciunul nu vrem să ne despărțim de pat. Continuăm să stăm înlănțuiți sub cearceaf şi să ne mângâiem reciproc. Mă simt eliberat, extaziat şi împlinit.

Cu Mabel a fost altfel. Ea nu era genul siropos şi romantic. Nu dorea preludiu şi atingeri nevinovate. Şi pentru asta o iubeam. Amândoi eram la fel, şi ne contopeam perfect trupurile. Eram dornici şi încărcați cu pasiune mistuitoare.

— Harllow?

— Da, iubito?

— De ce taci?

I-am zâmbit şi i-am sărutat fruntea. Câteodată, Mabel se comporta ca un copil mic. Şi exact asta iubeam la ea. Faptul că maturitatea şi copilărismul din ea se îmbinau perfect. Nu deținea o vulgaritate, ca celelalte femei pe care le cunoscusem de-a lungul timpului. Era timidă şi vulcanică în același timp.

Amândoi aveam secrete şi amândoi ne luptam cu umbrele trecutului. Era inevitabil asta, dar aveam speranța că iubirea noastră va reuşi să câştige. Nu voiam să o pierd pe Mabel, chiar dacă m-a mințit în legătură cu trecutul ei. Nu ştiu cum aş reacționa dacă aş auzi povestea şi de la ea. Aş ajunge să o urăsc, iar ăsta e ultimul lucru pe care mi-l doresc. Am ales să mă prefac şi să las lucrurile aşa cum sunt.

— Culcă-te, îi spun, şi îi ridic capul pentru a-i aduce buzele la același nivel cu ale mele. I le sărut, la fel ca prima oară, flămând şi lacom.

Apoi, adormim amândoi, îmbrățişați şi cu zâmbetul pe buze

***

— La ce te gândeşti?

Îmi întorc capul spre Dustin care mă privea curios, aşteptând un răspuns de la mine. Înghit în sec, şi dintr-o dată căldura din încăpere devine din ce în ce mai sufocantă.

Nu am reuşit să dorm decât două ore. Coșmarul pe care l-am avut m-a ținut treaz şi m-a făcut să intru în panică. A fost un vis scurt, dar destul cât să mă pună în gardă. Simt o durere în piept acută şi am o presimțire urâtă. Acele umbre care mi-au apărut în vis, şi care îmi râdeau demonic în față, m-a determinat să o păzesc pe Mabel toată noaptea. Am sărutat-o în somn şi am ținut-o captivă în brațele mele, de teamă ca ea să nu dispară de lângă mine. Cine m-ar fi văzut, ar fi spus că sunt un copil mic ce se teme de întuneric, dar de fapt, îmi era frică de o posibilă pierdere.

— Am o presimțire urâtă, Dustin.

Se încruntă pe moment, apoi se relaxează.

— Eşti paranoic, ce ar putea să se întâmple? Eşti cu Mabel acum!

Zâmbesc scurt. Privesc peste umărul fratelui meu la Mabel care îşi lua la revedere de la Blanca. E nevoită să plece în Portland din cauza unei surori care se pare că este internată în spital. Privirile noastre se intersectează şi îmi zâmbește.

— Cum a reacționat când i-ai spus de Miriam?

— Surprinzător de bine, îi răspund, dând din umeri.

Era ciudat cum acum vorbeam despre acest subiect atât de detaşat. Până să apară Mabel în viața mea, Miriam era un subiect sensibil pentru mine şi am evitat să vorbesc sau să îmi amintesc de ea.

— Şi ăsta e doar începutul, şopteşte Dustin, şi durerea din piept se intensifică.

— N-o voi pierde, Dustin! Îi spun hotărât şi el pufni.

— Şi ce-ai să faci? Ai să o răpeşti, ai să o încui în pivniță?

— Dacă va fi nevoie, am să o duc la capătul lumii.

Dustin oftează iar şi eu mă îndrept spre Mabel care rămăsese în pragul uşii privind-o pe Blanca cum pleacă. Îi cuprind trupul de la spate şi îi plasez sărutări pe umăr.

— O vei revedea curând, îi şoptesc la ureche şi Mabel se întoarce către mine zâmbind. O ridic în brațe şi îi sărut buzele, urcând cu ea în dormitor.

O aşez blând pe pat şi continui să o sărut, de data asta ceva mai tandru. Mabel geme şi îşi împinge bazinul mai tare de corpul meu, dornică de mai mult.

— Lasă-mă să mă bucur de tine, îi spun, şi o dezbrac încet de fiecare vestimentație. Închid ochii şi îi sărut fiecare părticică de piele, parcă vrând să memorez în mintea mea tot ce îi aparține ei.

Ne contopim iar trupurile şi facem dragoste lent şi chinuitor de plăcut. Durerea din piept de intensifica cu fiecare mişcare de-a mea şi m-am abținut cu greu să nu plâng. Ceva se va întâmpla, şi se va întâmpla curând.

***

Suntem în livingul fetelor, iar eu şi Dustin le privim cum se agită de colo-colo. După ce am făcut dragoste iar cu Mabel, am coborât la parter, şi ne-am alăturat lui Dustin şi lui Lean.

— Eu fac floricele şi tu cauți film, Mabel îi spune lui Lean şi îşi propteşte mâinile în şold. Chicotesc pe sub mustăți şi imediat Mabel îmi aruncă o privire fulgerătoare.

— De ce trebuie ca de fiecare dată să caut eu film şi tu să faci floricele? Se revoltă Lean, şi îşi încrucișează defensiv brațele la piept.

— Pentru că tu le arzi, îi răspunde prompt Mabel, şi acum e rândul lui Dustin să chicotească, dar nu pentru mult timp pentru că primește de la Lean aceeași privire fulgerătoare.

— Fie, oftează Lean şi începe să caute prin colecția lor un film. Mabel rânjeşte victorios şi îmi trimite un sărut în aer.

— Exact cum ne doream, îmi şopteşte Dustin la ureche, şi îl aprob dând din cap. Soneria de la uşă îmi face ca zâmbetul să îmi piară şi dintr-o dată inima începe să îmi bată cu putere. 

Dustin e cel care se ridică să deschidă și mă ridic instant de pe canapea, oarecum pregătit pentru persoana care sună insistent.

 Înghit în sec când uşa se deschide şi simt că lumea se prăbușește toată în capul meu.

— V-a fost dor de mine?

În clipa asta, doar un gând care mă omoară încetul cu încetul începe să mă chinuie. 

Am pierdut-o pe Mabel!

V-a fost dor de mine?😆 Capitolul a venit mai repede decât am anunțat. Următorul, nu ştiu, cel mai sigur în weekend. Plus că ne apropiem cu paşi repezi spre finalul poveştii 😁

Ca de obicei, vă aştept cu mare drag voturile şi părerile 💝

Vă pup şi vă îmbrățișez 💖😘