Trișorul

Gesturi disperate

Harllow

Am ştiut că apariția lui Bill va transforma tot ce reuşisem să clădesc alături de Mabel într-un vis frumos. Era inevitabilă apariția lui, şi în acest moment mă blestem de unul singur pentru faptul că am lăsat timpul să treacă, şi nu am făcut ceva în privința asta.

Acum totul ar fi în zadar. Plâng pe interior din cauza a tot ce se petrece aici. Toată tăria mea de caracter şi tot statutul meu de bărbat au fost puse la pământ de lacrimile ei. E un moment în care ar trebui să mă mişc de pe loc şi să merg spre ea, luând-o în brațele mele.

Cum aş putea să fac asta, când lacrimile ei sunt datorită mie? Pentru faptul că am mințit-o, şi pentru faptul că nu am iubit-o îndeajuns de mult încât să îi spun toată povestea de la capăt. Mi-a demonstrat capacitatea ei de înțelegere, şi sunt sigur că m-ar fi înțeles. Ba mai mult, sunt sigur că am fi găsit amândoi o soluție în încercarea de a nu ajunge în situația asta. La fel ca şi în momentul când i-am povestit de Miriam, Mabel m-ar fi ținut de mână şi mi-ar fi spus că totul va fi bine. Că vom trece amândoi prin acest foc şi vom ieşi cu brio.

Şi cum aş fi putut să fac asta, din cauza acaparării cu care Mabel m-a înlănțuit? Încă de la început m-a făcut să uit de tot şi de toată răzbunarea asta puerilă. Mă îndrăgostisem imediat de ea şi mi-a arătat ce este dragostea iar. M-a făcut să îmi dau seama că nu Miriam a fost prima mea dragoste. Totul a fost în imaginația mea, iar ea mi-a deschis ochii. Mabel a devenit în scurt timp prima mea dragoste adevărată şi femeia de care aveam nevoie în viața mea.

Acum nu fac decât să privesc neputincios cum am distrus ființa care pe mine m-a ridicat de jos. Nu credeam vreodată că voi ajunge în situația în care voi privi fără a putea face ceva în privința asta, cum distrug totul în jurul meu. E chinuitor cum armele folosite de mine sa întorc împotriva mea.

— Harllow, Mabel cred că are să îți spună o poveste, Bill sparge tăcerea chinuitoare dintre noi. Îmi strâng pentru a mia oară ochii, vrând să scap de imaginile din capul meu. Nu voiam să aud de la ea trecutul ei.

Mabel îşi întoarce privirea înlăcrimată spre el şi îl privește stupefiată. E şocată încă de când Bill a intrat în casă, şi şi-a păstrat aceeași reacție până acum. Nici nu vreau să mă gândesc ce-a fost în sufletul ei când Bill i-a spus de pactul făcut cu Blanca. Toate au fost făcute pentru binele lui Mabel, dar secretele şi minciuna au transformat acest bine în rău.

— Harllow cred că ar vrea să audă perioada noastră de studenție. Şti, Mabel, când...

— Taci! Îi țipă în față şi îl privește cu aceeași stupoare. Îi mulțumisem în mintea mea pentru faptul că l-a întrerupt pe Bill, altfel nu ştiu ce se întâmpla. Îmi simt inima cum se rupe în bucăți numai când îmi imaginez.

— Harllow ştie deja, atacă Bill la rândul lui. Mabel îşi întoarce privirea spre mine şi mă privește temătoare. Aceeași privire ca atunci când ne-am cunoscut şi mă purtam urât cu ea.

Doar că acum nu mai pot să fiu imun în fața ei. Dacă la început, nu mă lăsam impresionat de privirea ei ca de căprioară, acum totul s-a schimbat. Îi cer din priviri să aibă încredere în mine, şi să aibă încredere că încă o iubesc, în ciuda trecutului ei.

— Când i-am povestit despre noi, a acceptat să mă răzbune. Eu, fiind în închisoare, nu aveam cum. Dar şti şi tu, familia nu se lasă la greu.

— Familie?

— Da, suntem verişori toți trei, nu ştiai?

Vorbele lui Bill par ca un bolovan căzut în capul lui Mabel. Alte lacrimi cad pe obrajii ei roşii şi spasmele o curpind subit. Ne privește şocată, şi dă frenetic din cap, încercând să asimileze ceea ce tocmai a auzit. Mă blestem singur pentru faptul că am acceptat să îmi răzbun vărul, dar nu am ştiut că voi cădea în propria capcană. Credeam că Bill îmi vorbește de o fată oarecare, dar în momentul când Mabel s-a mutat aici, tot planul meu a fost dat peste cap. Am încercat în zadar să mă opun reacțiilor şi sentimentelor care începeau să mă cuprindă. Mă îndrăgostisem iremediabil de Mabel, în ciuda faptului că Bill îmi povestise cu lux de amănunte ceea ce s-a întâmplat. Atunci nu m-au afectat deoc, dar acum toate acele momente parcă vor să mă otrăvească.