Trișorul

Încearcă să nu îl ațâți

 — Iar n-ai dormit?

Lean se așeză pe scaunul liber de lângă mine, punându-și o ceașcă de cafea. Era a treia noapte de când eram aici și la fel ca-n prima seară, nu am reușit să adorm. Doar că azi-noapte, a fost mai rău, neputând să închid un ochi toată noaptea. Am dat negativ din cap și am sorbit din cafeaua mea caldă, aducându-mi genunchii la piept.

 — Trebuie să recunoaștem că afurisitul arată bine!

Am chicotit și am aprobat din cap, gândindu-mă la ochii lui negri. Ei au fost cei care m-au atras încă de la primul nostru contact și mi-au stârnit interesul. Ascund mult mister și mă incită. Nu mi-a scăpat nici pielea lui ușor bronzată și felul cum cămașa se mula atât de perfect pe corpul lui. Părea băiatul perfect și cred că orice fată îi cade la picioare.

 — Dustin ce zice? o întreb și am privit cu coada ochiului fâstâceala ei. Și-a făcut de lucru sorbind din ceașca ei și evitând să îmi răspundă la întrebare.

 — E de viață, răspunde.

 — Șiiii? continui, iar Lean își dădu ochii peste cap.

 — E drăguț, răspunde exasperată, trecându-și mâinile prin păr. Am rânjit satisfăcută de răspuns și am inspirat aerul răcoros de afară.

— Ce-ai de gând să faci cu Harllow?

Brusc devenisem serioasă și inima a început iar să îmi bată cu putere la auzul numelui său. Trebuia să mă obișnuiesc cu stările pe care le am când aud de el sau când sunt în prezența lui. Lean îmi adusese aminte de ce s-a întâmplat aseară și de gândul meu de a elucida misterul care îl înconjoară. Nu pot nega faptul că insomnia mea de azi noapte a fost și din proprie cauză, gândindu-mă la multe moduri de a afla ce se întâmplă cu adevărat aici. Nu mă așteptam la o primire călduroasă din partea celorlalți, dar nici revolta lui atât de arpigă.

— Nu știu, i-am răspuns sincer, oftând.

 — Ai observat că surorile nu par așa speriate de el?

— Poate se cunosc de mult timp, îi răspund îndoielnic, deși nici eu nu eram credibilă în răspunsul meu. Gândul că surorile Adelyn și Cassie ar fi putut trece prin patul lui Harllow, îmi provoca o senzație ușoară de gelozie. Și nu numai din cauza asta, ci de felul cum se poartă cu ele, familiar.

 —Am impresia că se cunosc chiar foarte bine, bombăne Lean pe sub mustăți, punând și mai multe paie pe foc.

  Am trântit ceașca de cafea de farfurie mai tare decât ar fi trebuit și m-am îmbufnat precum un copil mic.

— Ești geloasă, constată prietena mea și am pufnit.

 — Nu înțeleg de ce am devenit brusc ținta lui. Nu mă place, asta e evident, dar de ce?

— Poate o avea un motiv întemeiat, continuă gânditoare Lean. Poate semeni cu vreo fostă iubită de-a lui, mai știi?

M-am încruntat la prietena mea la auzul celor spuse de ea. Mi se părea o aberație ca Harllow să se poarte așa cu mine, doar pentru că exista posibilitatea de a semăna cu o fostă iubită. Deși explicația asta părea aberantă la început, totuși am notat-o în mintea mea, pentru a afla mai târziu dacă asta e adevărat sau nu.

Discuția noastră a fost întreruptă de poarta care se deschisese larg, pe ea intrând surorile despre care tocmai ce vorbeam. Brusc am simțit nevoia de a le arunca o privire urâtă și mi-am scuturat capul de la gândurile mele care creau deja un trio amoros între surori și Harllow.

— Bună, gagici, Adelyn salută și se opri lângă noi.

— Bună, răspundem eu și Lean la unison și am încercat să maschez un zâmbet nevinovat.

— Am venit pe la voi, să vedem ce faceți, Cassie vorbește și am încercat să nu-mi dau ochii peste cap la minciuna ei nevinovată. Simțeam că surorile astea îmi vor da mari bătăi de cap de-a lungul șederii mele aici.

Lean se ridică de pe scaunul ei, intrând în casă, aducând alte două scaune. Cele două s-au așezat relaxate și și-au fluturat de câteva ori părul în bătaia vântului.

— Mabel, ești bine?

Începeam să mă satur deja de întrebarea asta stupidă, de parcă tocmai ce scăpasem dintr-un război. Am pufnit ușor și mi-am împreunat defensiv brațele la piept. 

 —  De ce n-aș fi? Le răspund oarecum indiferentă, deși știam unde vor să bată.

 —Ști că aseară...

— Aseară ce, Adelyn? întreb cu o voce mai ridicată și Cassie își arcuii sprânceana la mine. Nu am rezistat impulsului și mi-am dat ochii peste cap, sorbind ultima gură de cafea.

— Credeam că Harllow ți-a făcut ceva, continuă Adelyn și nu puteam să îmi dau seama dacă mă compătimea sau nu.

— Nu, nu mi-a făcut, răspund în final, evitând să le privesc. Rău tare, adaug în mintea mea, aducându-mi aminte de durerea brațului meu care ușor-ușor se învinețea.

— Aseară a fost extrem de nervos, continuă Cassie de data asta şi am impresia că au venit aici doar ca să mă eneveze. Când a venit înapoi în casă, parcă aducea cu el furtună, continuă să vorbească cu un aer nevinovat, făcându-si vânt cu mâna. Nu a mai fost aşa de când...

— Cassie, taci, sora ei o întrerupe,aruncându-i în același timp privri fulgerătoare. Mi-am mijit ochii la Cassie, care îşi privea plictisită unghiile date cu un roşu aprins. I-am aruncat o privire întrebătoare prietenei mele şi Lean dădu scurt din umeri.

— De când? Întreb pe Cassie.

— Uite ce e, Mabel, nu vrem să ne vezi ca pe niște adversare, noi doar vrem să te avertizăm.

Era pentru a doua oară când eram "avertizată" şi dacă nu avusesem privilegiul de a îl întalni pe Harllow, aş fi spus că ei vor să mă ferească de vreun monstru sau vreo bestie. I-am făcut semn să continue şi Cassie a privit casa fraților pentru o clipă.

— Lui Harllow îi displace lumea nouă, îmi spune mai mult în şoaptă. Nu suntem în măsură să îți spunem noi, dar nici pe el să nu te bazezi. E anti-social şi după cum ai văzut nu prea stă cu noi. Mai multe nu putem să îți spunem, doar încearcă să nu îl ațâți.

Era rândul meu să îmi ridic sprânceana la ea, pufnind. Auzeam în stânga şi în dreapta spunându-mi-se să stau departe de Harllow şi aura lui misterioasă, dar a naibii să fiu dacă puteam să bag asta la cap. Încăpățânarea şi curiozitatea m-au băgat mereu în probleme, dar măcar aflasem ceea ce mă interesa.

— Mai vedem noi, şoptesc parcă numai pentru mine, dar după oftatul uneia dintre surori m-a făcut să cred că auzise.

  Nu uitați de vot şi de o părere 💞

   Vă pup 😍💜