Trișorul

Harllow nu e aşa rău

Chiar dacă am plecat din magazin încărcată de sacoşi pline cu prostii de care sunt sigură că nu ne vor folosii, greutatea lor era singura mea problemă acum. De când am ieşit din magazin, gândul meu stă doar la bătrânica care mă avertizase în legătură cu un dezastru.

Eu şi Lean am cercetat foarte bine oraşul pe internet, şi nu-mi aduc aminte să fi văzut ceva care să păteze onoarea oraşului. Aveam nevoie de liniște şi de un refugiu, iar Vancouver-ul mi s-a părut cel mai perfect.

Am intrat în casă şi am trântit sacoşile pe masa din bucătărie, aşezându-mă pe scaun şi masându-mi tâmplele. Simțeam ceva straniu în jurul meu şi îmi venea să urlu de frustrare că nu puteam să îmi dau seama despre ce e vorba. 

— Ce n-ai găsit la magazin?

Lean intră în bucătărie, jucându-se cu o cârpă de praf în mână, semn că se apucase de curățenie.

— Am găsit de toate, îi răspund oftând. Doar că... nu mă mai regăsesc pe mine, continui să vorbesc retoric, privind peisajul mirific din grădină. Lean şi-a tras un scaun lângă mine şi a trântit cârpa pe masă zgomotos.

— Ce se întâmplă, Mab? Mă întreabă îngrijorată şi mi-a luat mâna într-a sa.

— Simt că îmi scapă ceva, încep să îi vorbesc, făcând cerculețe pe mâna ei. Mă simt prinsă într-un mister în care nu îi găsesc ița.

— Te gândești la Harllow?

— La Harllow şi la tot ce îl înconjoară, Lean.

Amân pentru moment să îi spun prietenei mele despre discuția cu acea femeie,dar și de întâlnirea cu Dustin.

— Ceva pute în Danemarca aici şi simt că îmi scapă ceva. Gândește-te puțin, încă din prima seară am fost avertizată să stau locului, de parcă aş fi fost mustrată ca pe un copil de doi ani. Harllow mă urăşte şi nu înțeleg de ce, termin de vorbit, aruncându-mi mâinile în semn de exasperare.

Lean îmi evită privirea, privind undeva în gol si părea că se gândește intens la ceea ce tocmai îi spusesem. De obicei, amândouă găseam soluții la toate problemele noastre, dar acum toată situația asta e peste limitele noastre.

— Preferam să mă sărute cu forța, sparg liniștea dintre noi. Lean chicoti, ca într-un final să râdă zgomotos.

— Ți-ai fi dorit?

— Da, cine nu şi-ar dori? Afurisitul arată bine, dar păcat că îl strică aroganța.

M-am înfiorat brusc la senzația stranie pe care buzele lui Harllow ar putea să mi-o creeze. Îmi imaginam buzele lui peste ale mele şi chiar dacă asta ar suna nebunesc, mă simțeam atrasă fizic şi psihic de el. Îmi doream să intru sub carapacea lui şi să îi explorez ca un copil mic fiecare colțişor.

Îl voiam pe Harllow şi secretele lui.

— Vine Dustin, aud vocea panicată a Lenei şi mi-am scuturat capul mental, ieșind din visele mele. M-am încruntat la Dustin care venea pe cărarea mea din curte, spre uşă, neînțelegând ce caută aici.

Lean s-a grăbit să îi deschidă înainte ca el să bată şi amândoi au venit în bucătărie. Lean părea entuziasmată de prezența lui aici, uitând de faptul că ne-a dat la o parte, pe când eu îi aruncam săgeți din priviri.

— Bună, fetelor, ne salută şi a încercat să mascheze un zâmbet cald.

Am avut tendința de a-l lua de mână şi de a-l da frumos afară, dar mi-am amintit de primele noastre zile aici şi trebuia să recunosc că Dustin s-a purtat frumos cu noi, chiar dacă fratele lui mai că voia să mă exileze aici.

— Ştiu că zilele astea nu am mai trecut pe la voi, continuă tot el să vorbească, văzând că noi tăcem. Dar voiam să vă invit la un grătar.

Părea stânjenit si pentru o clipă chiar îmi părea rău pentru el.

— Ştiți, e un lac pe aici, continuă să vorbească singur pentru că nici eu, nici Lean nu ştiam cum să reacționăm. Şi ca să ştiți, vine şi Harllow!

— Desigur, îi spun pufnind şi mi-am dat ochii peste cap. Se putea altfel?

— Mabel, ştiu că...

— Ştiu, Dustin, i-o tai repede. Ştiu că m-ai avertizat să nu mă apropii de el, că nu vrei să mă rănească și alte chestii de genul. 

— Mabel, Harllow nu e aşa rău precum pare, îmi spune şi am izbucnit în râs.

— Serios? Îl întreb şi redevin serioasă. Nu eu eram cea care îl considera pe Harllow o bestie, continui să îi vorbesc şi l-am văzut înghițind în sec. Şi-a trecut mâna prin păr de câteva ori şi şi-a frecat barba care începea să crească.

M-am uitat la Lean pentru a putea citii ceva din privirea ei, dar tot ce puteam vedea era entuziasm.

— Nu are rost să vă purtați ca şoarecele şi pisica, îmi spune Dustin după un moment de tăcere. Ştie că sunt aici să vă invit şi mi-a promis că va sta cuminte.

— Serios? A jurat şi pe roşu?

Duma mea a făcut-o pe Lean să râdă, iar pe Dustin să zâmbească în colțul gurii.

— Deci, veniți? Putem pleca acum, mergeți cu mine pentru că nu ştiți unde e, deşi e foarte aproape.

Din nou m-am uitat la Lean şi ochii ei parcă țipau la mine să spun da. Am oftat învinsă şi am aprobat din cap.

— Nu e frig?

— Nu, de obicei noi ieşim cam pe timpul ăsta. Nu facem baie în lac, e foarte rece apa.

Neavând încotro, am ieşit din casă, împreună cu cei doi, urmându-l pe Dustin. Am râs pe sub mustăți de Lean care se holba la fundul lui Dustin, dar în gandul meu era doar la momentul când voi da ochii cu Harllow.

Am început să mergem în liniște, Dustin fiind ghidul nostru. Am urmat o potecă ingustă, şi locul mi se părea mai mult ca o pădurice mică. Eram înconjurați de copaci, încă înfrunziți si de ciripitul păsărilor.

Am zărit gaşca veselă, formată din surorile Adelyn şi Cassie, cei doi băieți care erau în seara când am aruncat apă pe ei şi Harllow. Prezența mea l-a făcut automat să întoarcă capul spre mine şi inima a început să îmi bată cu putere în momentul când ochii noștri au făcut contact. M-am pierdut pentru o clipă în ei, prinsă parcă într-o transă. Am înghițit în sec când vorbele acelei bătrâne mi-au răsărit în cap şi mi-am scuturat capul de la gândul meu macabru.

— Ce bine că ați venit, surorile ne întâmpină zâmbind şi am mascat un zâmbet fals. Am început să îmi frământ mâinile de emoție şi să mi le şterg obsesiv de blug.

— Bună, salută Lean parcă pentru amândouă, simțind emoția din jurul meu. Harllow nu a spus nimic, ci continua să îşi pună băutură în pahar.

— Ei sunt Tony şi Roby, Dustin ne prezintă cei doi băieți şi am dat mâna cu ei.

— Suntem încântați să vă cunoaștem, Tony e cel care vorbește.

Tony şi Roby păreau genul acela de băieți răi. Tony se vedea că era un împătimit al tatuajelor, brațele lui fiind îmbrăcate în tuş negru, iar Roby al pierce-urilor. Dar erau drăguți şi după cotul primit de Lean, mi-am dat seama că mă holbam.

— Bun, dacă ne-am adunat toți aici, eu zic să începem distracția, Dustin îşi freacă palmele şi se îndreaptă spre grătarul încins. Mabel, vrei să îmi aduci cărbunii? Sunt acolo lângă copac, Dustin îmi arată cu degetul şi am aprobat din cap, apropiindu-mă de locul arătat. Dar nu am apucat să ajung, pentru că am fost udată din cap până în picioare de o apă rece ca gheața.

Instantaneu, am început să tremur de frig, nefiind capabilă să mă mişc de pe loc.

— 1-1, Mabel, şoapta caldă a lui Harllow mi-a trimis fiori în tot corpul şi mi-am întors privirea spre chipul lui care radia a victorie.

Am reuşit să scriu un capitol nou, mai repede decât am preconizat. Sper să vă placă.

Vă pup şi nu uitați de vot. 🎀