Trișorul

Remușcări

Trecuse mult timp de atunci. A fost o perioadă extenuantă şi grea din punct de vedere fizic, cât şi psihic.

Am avut de pierdut multe lucruri şi persoane atunci. Pierdusem încrederea pe care părinții mei mi-o acordau până în acel moment. Odată cu ieşirea din centrul de dezintoxicare, am ieșit un alt om. Am renunțat la droguri şi băutură şi a urmat o perioadă când a trebuit să recâştig încrederea alor mei, dar şi încrederea în mine.

Îl pierdusem pe Bill. Timpul petrecut la recuperare, mi-a oferit prilejul de a analiza mai bine situația în care am fost aproape doi ani. Primele luni au fost îngrozitor de grele, pentru că duceam lipsa lui şi a plăcerii pe care el mi-o oferea.

Atunci mi-am dat seama că nu avusesem parte de prima noapte aşa cum orice fată visa. Îmi aduc aminte vag de acea noapte când i-am dăruit puritatea mea lui Bill. Amândoi eram sub influența drogurilor şi sunt anumite detalii care-mi scapă.

Nu am fost niciodată genul de fată care să tânjească după un băiat. Chiar dacă Bill a fost primul băiat din viața mea şi nu aveam sentimente intense pentru el, eu nu mai aveam ochi pentru un alt băiat. Toată nebunia dintre mine, Lean şi Bill a început într-o seară, când dintr-o glumă ajunsesem toți trei în același pat.

Şi începuse să îmi placă.

Nu am privit-o niciodată pe Lean ca pe o adversară. Era prietena mea din copilărie, sora şi persoana care ar fi fost în stare să înfrunte orice obstacol alături de mine. O ştiam şi mi-a dovedit-o. Se internase cu mine în acel centru, pentru a fi sprijinul de care aveam nevoie. Ea a fost psihologul meu şi mereu mi-a dat motive să trec mai departe.

După ce am ieșit de acolo, Lean m-a asigurat că nu-l iubea cu adevărat pe Bill, ci doar îi plăcea adrenalina şi plăcerea pe care el ne-o oferea. Atunci a fost singurul moment când ea m-a mințit, dar a ales să facă compromisuri şi să renunțe la băiatul care îmi furase inima fără să i-o dau.

  — Mabel?

Mi-am ridicat capul, ştergându-mi lacrimile de pe obraji. Am privit-o pe Lean care încerca să îmi ofere un zâmbet cald, dar ştiam că şi ea suferă înăuntrul ei.

— Ce crezi că s-a întâmplat cu el?

Continua să mă privească, şi degetele ei se jucau cu părul meu. I-am evitat privirea, ochii mei privind luna care strălucea pe cer în toată splendoarea ei. Deseori mă întrebam asta şi câteodată îmi doream să ştiu dacă el s-a mai gândit la mine.

— Cel mai sigur, a început o viață nouă, îi răspund cu o urmă de tristețe în glas.

  Lean oftă şi a încetat în a se mai juca cu părul meu. Ochii ei erau acum în aceeași direcție ca a mea, căzând pe gânduri.

— Încă mă gândesc la acele clipe, o aud vorbind şoptind şi inima mi se făcu cât un purice. Nu pot să spun că îmi lipsesc, dar nici nu le duc dorul. Mă gândesc doar la...ce simțea el.

Alte lacrimi îmi cădeau pe obraji şi m-am grăbit să le şterg cu dosul palmei.

— Simțeam că îl iubești, continuă să vorbească. De aceea am renunțat la el. Voiam să te văd fericită, mai ales că el fusese primul în viața ta.

Simțeam o undă de remușcare din partea ei. Perioada aceea a fost marcantă pentru amândouă şi ne-a schimbat total. Acum, după patru ani, suntem două fete normale, şi am încercat să lăsăm trecutul în spate. Ne legau multe lucruri şi era inevitabil să uităm ceea ce s-a întâmplat.

Am trecut peste, dar nu am uitat!

— Aşa că, Mab, ai grijă cu Harllow!

Renunță în a mai privi luna plină de afară şi acum mă privea în ochi. Lean plângea şi nu multe erau momentele când făcea asta. Amândouă am învățat să ne ținem în frâu slăbiciunile şi să fim două firi puternice. De aceea o iubeam pe Lean, pentru că ea era oglinda mea.

— Nu cred că voi fi capabilă să mai trec prin ce-am trecut. Ți-am spus, voi fi alături de tine mereu, dar te rog, încearcă să nu te mai arunci cu capul înainte.

Îi înțelegeam îngrijorarea prietenei mele. Aici nu mai era vorba despre iubirea noastră pentru același băiat, ci despre perioada suferinței. Amintirea acelor momente trecute ne dau fiori si am simțit pe pielea mea fiecare clipă.

Lean a trebuit să se îndoape cu aceleași pastile pe care le luam şi eu şi să asiste la aceleași şedințe de refacere. Şi asta, doar ca eu să mă fac bine şi să nu trec singură prin acele chinuri. Dintre toate clipele petrecute împreună, acela a fost momentul când am conştientizat ce fel de persoană am lângă mine. Lean mi-a arătat totul!

Prietenie, copilărism, iubire şi devotament.

Acum, după atâta timp, timp în care am devenit altă persoană, nu mai îmi doream nimic. Mă simțeam goală din punct de vedere sentimental, şi incapabilă să mai trec iar prin ce-am trecut. Devenisem o egoistă şi nu-mi păsa decât de mine. Voiam să-mi fie bine! Un singur lucru mă măcina din când în când. O singură întrebare.

Bill avea remușcări?