Trișorul

Cu un pas mai aproape de trecut

Mabel

Tresar când aud soneria ce suna insistent afară. Mă uit pe geam, dar ninsoarea abundentă mă împiedică să văd o siluetă. Închid cuptorul cu microunde şi scot floricelele, punându-le într-un bol.

Mă crispez când din living nu mai aud sunete şi iau bolul cu pop-corn fierbinți în mână, grăbindu-mă să plec. Mă proptesc în pragul uşii şi dintr-o dată totul devine ciudat de neclar.

Aud acea voce, voce pe care n-aş putea niciodată să o confund. Funcțiile corpului meu încep să scadă simțitor, apoi apariția lui îmi provoacă palpitații. Spasmele mă cuprind şi încep să tremur involuntar. Urechile mi se înfundă instantaneu, iar capul începe să scoată sunete țiuitoare. Îmi simt gâtul uscat şi mâinile reci. Nu sunt capabilă să mă mişc sau să articulez vreun cuvânt. Doar privesc.

— Avem şi floricele, minunat!

Nici când îi aud glasul pentru a doua oară nu sunt capabilă să reacționez cumva. Bill îşi face intrarea singur în casa mea, fără a primii invitație. Merge relaxat spre canapea şi se trânteşte ca la el acasă. Îmi mut doar ochii spre ceilalți, pentru că gâtul meu a rămas înțepenit, şi mă crispez mai tare când văd şocul şi frica pe chipurilor lor. Vreau să mă mişc, să țip, să... Nu pot!

— Ei, haide, nu primesc şi eu niciun pupic de revedere? O îmbrățișare mică?

Încep să clipesc des şi să mă gândesc la probabilitatea ca el să fie aici. Mă oblig singură să cred că mă aflu într-unul din visele mele, mai degrabă coşmaruri, şi că în curând mă voi trezi în brațele lui Harllow.

Reuşesc cu greu să întorc puțin capul spre el şi văd acelaşi şoc şi pe chipul lui. Ochii lui sunt măriți de uimire, şi mai că dau să iasă din orbită. Postura îi este dreaptă, atât de dreaptă încât formează o linie verticală perfectă. Chipul îi este palid şi buzele între-deschise. Pare ca o statuie.

Bolul îmi alunecă din mână şi sunetul îi face pe toți să tresară. Floricelele s-au împraştiat pe jos, iar bolul s-a făcut țăndări. Bill se ridică de pe canapea, şi mă crispez când îl văd apropiindu-se de mine.

— Micuță Mabel, îmi spune pe un ton jos şi strâng puternic din pumni. Îl privesc în ochi, parcă hipnotizată. E nevoie să îmi ridic capul pentru că, fir-ar să fie, pare mai înalt sau poate timpul în care nu l-am mai văzut e de vină.

Părul de un blond închis îi este ciufulit în toate părțile şi proaspăt tuns. Pot simți de aici mirosul de şampon şi de after-shave. Chipul îi este aşa cum îl ştiam, curat, şi fără pic de imperfecțiune. Un singur lucru era schimbat la el.

Ochii.

— Nu te bucuri să mă revezi, Mabel?

Scot un scâncet mic şi îmi strâng în continuare pumnii. Îl privesc în ochi, vrând să văd ceea ce găseam în trecut. Dar pasiunea şi căldura cu care Bill mă privea odată, sunt de domeniul trecutului. Ochii aceia albaştri sunt acum goi şi lipsiți de orice sentiment.

Îmi simt picioarele tremurând şi moi. Genunchii mi se îndoaie şi aştept să fac contact cu solul, dar două brațe mari mă cuprind şi mă strâng strâns. Îmi aud ca prin vis numele strigat, dar mă simt incapabilă să reacționez.

— Hai să te aşezi pe pat!

Tonul îi este unul dojenitor şi aş putea jura că pentru o clipă am văzut în ochii lui ceea ce voiam să văd. Mâinile lui ce îmi țineau strâns brațele îmi ardea locul cu pricina. Sunt aşezată meticulos pe sofa şi imediat Lean vine lângă mine.

— Eşti bine? Mă întreabă Lean panicată şi neg din cap. Te doare ceva?

— Îmi pare rău că nu v-am onorat cu prezența de ieri, începe Bill să vorbească pe un ton superior. Dar ştiți cum e la răcoare când ieşi, hârtii peste hârtii.

Ştiam că Bill fusese închis atunci pentru droguri, dar ceea ce mă măcina acum era întrebarea: ce caută el în casa mea?

— Probabil, unii dintre voi vă întrebați cum de sunt aici, vorbeste pe același ton, uitându-se la mine şi la Lean. Mi-am întors capul spre Harllow, găsindu-l în aceeași postură.

Doar ochii lui erau încărcați cu o ură nemărginită.

— Ce cauți aici? Reuşesc să îl întreb cu vocea stinsă. Bill se apropie de mine şi se lăsă pe vine, punându-si mâinile pe genunchii mei.

— Şi mie mi-a fost dor de tine, îmi răspunde în schimb, şi un rânjet îi apăru pe chip. Avem multe de clarificat, spune serios apoi își întoarce capul spre băieți.

 Ceva îmi spune că ei se cunosc, dar îmi alung rapid acest gând din cap, e o prostie. Nu au de unde. Bill e trecut nostru. Al meu și al lui Lean.

Bill pleacă de lângă mine, şi începe să se plimbe prin living. Toți suntem parcă împietriți şi niciunul nu mai scoate niciun cuvânt. Îl urmărim pe Bill cum se plimbă alene şi relaxat. Se oprește în fața geamului imens şi privește afară.

— Îți plăcea anotimpul alb, tresar când îl aud vorbind şi înghit în sec, ştiind că la mine se referă. Nu înțeleg de ce aduce în discuție acum şi aici despre ce îmi place mie.

— Ce cauți aici? Întreb pentru a doua oară şi îmi țin cu greu lacrimile în frâu. Bill se întoarce către mine şi zâmbește amar.

— Voiam să văd dacă eşti bine, vorbește surprinzător de calm. Mi-am făcut griji că tirul acela ar fi putut să te omoare.

Îmi stăpânesc cu greu sunetele de uimire şi îmi muşc interiorul buzei obsesiv. Bill îmi rânjeşte victorios. De unde ştie de accident dacă a fost închis?

— De fapt, eu mi-am anunțat sosirea, vorbește în continuare şi mă încrunt. Privesc în traiectoria unde ochii lui Bill sunt şi de data asta nu pot să îmi stăpânesc scâncetul.

Harllow!

Îl privesc iar pe Bill, implorându-l din priviri să îmi spună ce se petrece aici. De la Harllow nu pot primii nimic pentru că nu mă mai privește încă de când Bill şi-a făcut apariția aici.

— Dar nu asta e important, Bill continuă să vorbească, răsucind cuțitul şi mai mult în rană. Asta o vom clarifica mai târziu. E timpul pentru povestea de seară.

Mă privește cu răceală şi mă crispez. Bill era pornit pe mine şi un singur lucru îl ştiam în acel moment.

Vom aduce trecutul în prezent.

  Supriză,uite cine a fost la uşă  😊Mulți dintre voi v-ați aşteptat la asta, deşi nu am înțeles de ce unii mizau pe Miriam 😦

  Vreau să vă mulțumesc încă o dată pentru faptul că sunteți alături de mine, pentru voturi şi pentru cuvintele frumoase.

  În special, vreau să îi mulțumesc celui/celei care a raportat cartea, astfel încât "Trişorul" nu mai este în top. ☺