Trișorul

Totul despre Miriam

Mă simt ciudat, și nu știu de ce, parcă ar fi prima dată când mă aflu în curtea casei mele. Toată aleea este înconjurată de o parte și de altă de zăpadă, ador zăpada. Ador anotimpul iarna. Și în ciuda stării pe care o am, o dorință de a mă juca în zăpadă mă apucă. La fel ca un copil mic mă arunc în zăpada deasă și pufoasă apoi încep să desenez îngerași pe ea. Dar euforia mea nu durează mult, imediat sunt trezită la realitate și mă ridic în picioare. E liniște, o linişte acută, încât pot auzi cum fulgii de nea se izbesc de pământ. Sunt purtați de vântul ce adie încet dintr-o parte în alta.

Înghit în sec când îmi văd casa luminată, şi instinctiv îmi ridic ochii la geamul camerei mele. Veioza este în continuare aprinsă şi nu pot zări nicio siluetă masculină. Revin cu privirea la parter unde pot vedea prin draperiile subțiri umbrele celorlalți, doi dintre ei plimbându-se de colo-colo prin living. Inspir încă o dată aerul răcoros şi îmi croiesc drum spre intrare.

Uşa se deschide cu un scârțâit, atrăgând atenția celorlalți.I-am auzit răsuflând uşurați şi am închis uşa cu mâinile tremurânde. Aşa cum văzusem de afară, cele două siluete care mişunau erau cele ale lui Harllow şi Dustin, mama şi Lean stând pe canapea. Cele două s-au ridicat la unison şi toți mă priveau acum curios.

Îmi scot căştile din urechi şi îmi fac de lucru dezbrăcându-mă fără să mă grăbesc. Agăț geaca în cui şi mai fac doi paşi către ei. Totul rămăsese aşa cum am aranjat. Masa de Crăciun era neatinsă, mirosul de mâncare caldă se evaporase demult, iar paharele de vin pe jumătate băute.

Şi totuși, era ceva schimbat.

Evit să îi privesc pe ceilalți şi îmi axez privirea doar pe Harllow. Arată răvășit, părul îi este ciufulit, semn că şi-a trecut mâna prin el de nenumărate ori şi pare îngrijorat. Ochii aceia negrii mă privesc într-un mod care îmi face inima să mi se topească.

— Trebuie să vorbim, îi spun, vocea mea fiind lipsită de emoție. Harllow înghite zgomotos în sec şi aprobă absent din cap. Nu pare pregătit, dar nu are încotro.

Am nevoie să ştiu adevărul pentru a merge mai departe.

Îmi face semn spre scări şi reuşesc să îmi mişc picioarele de pe loc.

— Vreau să spun şi eu ceva, aud vocea mamei, şi după ce eu şi Harllow ne aruncăm o privire scurtă, ne întoarcem privirea spre mama. Vreau să vă puneți la punct orice ar fi între voi, începe mama să ne vorbească, uitându-se când la mine, când la Harllow. Să vorbiți cu calm şi cu sinceritate. Să vorbiți despre compromisurile acestei relații şi despre ceea ce simțiți cu adevărat. Dacă ajungeți la concluzia că totul este din pură plăcere, părerea mea ar fi să puneți punct.

Amândoi aprobăm tăcuți din cap, dar simt acea teamă din partea amândurora. Urcăm scările în aceeași linişte şi intrăm în camera mea, unde acum câteva ore ne-am consumat plăcerea. Şi aici totul rămăsese la fel.

Privesc patul răvășit şi pielea începe să mi se facă iar de găină, rememorând acele momente. Mă aşez pe scaun, iar Harllow continua să stea în picioare.

— Vreau adevărul, Harllow, şoptesc şi frica aceea din ochii lui se accentuează.

Neagă vehement din cap şi oftează zgomotos. Se plimbă agitat când în stânga, când în dreapta tăcut.

— Dacă nu îmi vei spune adevărul, TOT adevărul despre acea Miriam, Harllow, jur că mă vei pierde! Îi spun cu sinceritate chiar dacă în interiorul meu inima îmi plânge. Mă va pierde și îl voi pierde și eu.

Încep să îmi pierd cumpătul încetul cu încetul. Harllow se oprește din mers şi mă privește la fel de speriat.

— Nu, şopteşte, şi dintr-un pas mă cuprinde brusc în brațe. Mă strânge ușor, apoi îmi șoptește la fel de încet. Nu vreau să te pierd! Era sincer ca niciodată, acum îl vedeam pe Harlow slab. Nu mai era acel băiat dur și rece care l-am cunoscut, era cu totul un alt Harlow.

Îmi simt bucăți din inimă rupându-se văzându-l pe el în starea asta. Pentru o clipă de scăpare, îmi vine să dau la o parte tot şi să îl îmbrățișez. Dar nu pot face asta. Mâine realitatea dură mă va lovi iar şi va fi şi mai rău.

— Adevărul, Harllow. Sau mă vei pierde! Îi spun serioasă, apoi îl privesc cum înghite în sec, se vede că nu vrea să mă piardă, dar nici ușor nu îi e să îmi spună adevărul. Acest adevăr ce mă macină.

— Mabel, ști...

— Harlow, vorbesc serios, chiar vreau adevărul. În acest fel nu vom rezolva nimic. Nu este corect nici pentru mine, dar nici pentru tine. Te rog, spune-mi adevărul! Te rog, Harlow!

Situația de acum era oarecum asemănătoare cu cea în care m-am rugat de el să mă sărute. Din nou mă simțeam penibilă, pusă în situația în care va trebui să mă milogesc. Atunci aveam nevoie de un impuls, care să mă facă să mă îndrăgostesc de el. Îmi doream asta şi chiar s-a întâmplat. Simțeam acea chimie între noi şi simțeam că amândoi suntem compatibili. Am simțit, dovadă fiind patul răvășit. Aprobă resemnat din cap şi îmi face semn să mă aşez pe pat.

— Eu şi Miriam am fost la același orfelinat, începe să vorbească în şoaptă.

Vocea îi este gâtuită şi simt că îi este greu să vorbească. Sunt şocată să aud că Harllow şi Dustin nu sunt frați buni, dar aleg să abandonez acest subiect pentru mai târziu.

— Când aveam opt ani, părinții lui Dustin m-au adoptat. Miriam era mai mică cu doi ani ca mine, şi a trebuit să o las acolo. Ne-am înțeles bine încă de când eram mici şi i-am promis că la vârsta majoratului o voi lua de acolo.

Îmi imaginez deja un Harllow copil şi un zâmbet mic îmi răsare pe buze.

— Când am ajuns aici, am încercat să mă adaptez noului meu stil de viață. Familia în care intrasem era înstărită şi am fost iubit ca pe propriul lor copil. Am continuat să o vizitez pe Miriam o dată pe lună. Cu cât creşteam, sentimentele mele pentru ea se accentuau, ca într-un final să ajung să îi port o iubire.

Vocea îi este încărcată de emoție şi nostalgie. Mi-am dat seama că Harllow a iubit-o, indiferent de împrejurări, dar simțeam că aici este ceva mult mai serios decât o iubire. Aprob din cap şi aştept ca Harllow să continue. Oftează şi înghite în sec.

— Când Miriam a împlinit şaptesprezece ani, a fost adoptată de o familie de aici. Am fost atât de bucuros, încât nu mai dormeam nopțile. Amândoi crescusem şi puteam să ne trăim dragostea adolescentină. Aveam o familie, familie la care am visat încă de când eram în faşă, fata pe care o iubeam aproape de mine, şi în momentul acela mă simțeam cel mai împlinit om de pe pământ.

— Dar? Întreb, conştientă că acum va urma să îmi spună că totul s-a spulberat. 

Harllow zâmbi amar.

— Dar nu pentru mult timp, continuă şi acel zâmbet îi pieri, ca apoi să îşi strângă pumnii. Dustin se îndrăgostise de ea şi a reuşit cumva să o ademenească în plasa lui. Se iubeau pe ascuns, iar eu am picat de prost.

Îmi muşc buza pentru a-mi ține în frâu câteva cuvinte neortodoxe şi îmi aşez mâna peste a lui. Îl privesc cu o oarecare compasiune şi îmi dau seama cât i-a fost de greu. Nu mă aşteptam ca Dustin să strice relația cu fratele său, chiar dacă nu erau din acelaşi sânge, pentru o fată. Nimeni şi nimic pe lumea asta nu merită un aşa compromis.

— Ce s-a întâmplat mai departe? Întreb şi Harllow mi-a strâns mâna puternic.

— Într-un târziu, am aflat de relația lor şi i-am pus față în față pentru a-mi recunoaşte. Amândoi au făcut-o, ba mai mult, mi-au recunoscut că se căsătoriseră pe ascuns.

Nu pot să îmi stăpânesc şocul, şi scot un sunet zgomotos de uimire. Mă gândesc cu groază la ce-a simțit Harllow atunci şi îmi dau seama instant că acea verighetă găsită era, de fapt, a lui Dustin. Dar ce căuta în şifonierul lui Harllow?

— O, Doamne, e tot ce pot spune, şi încerc să îmi înghit nodul din gât. Ce s-a întâmplat cu Miriam?

— S-a sinucis, răspunde, dând uşor din umeri. După ce am aflat de relația lor, ne-am certat toți trei, şi Miriam s-a aruncat în apa de aici.

— Harllow, tu ai luat viața cuiva? Îl întreb temătoare, aducându-mi aminte de acel pistol găsit lângă verigheta lui.

— Nu, Mabel, răspunde prompt. Dar pentru tine aş face-o!