-Vin-o!Sa ieșim de aici. Imi spune Niall,apucându-ma de mana iar eu il urmez.
Nu pentru mult însă.
Dece? Pentru ca tocmai il văzusem pe Isaac intrând pe ușa.
Nu!Nu!Nu!
Nu aici,nu asa si nu acum!
-Katherine!? Imi spune acesta numele iar eu deja il simt pe Niall cum fierbe lângă mine.
-Ce faci aici? Il întreb eu.
-Alice mi-a zis ca ai nevoie de mine si ca esti in clubul ăsta.
-La naiba,Alice! Vreau eu sa-mi spun doar in gand dar o zic cu voce tare.
-Uite cum sta treaba,fraiere. Katherine a venit aici cu mine si asa va si pleca. Se baga si Niall.
-Niall,nu!Încetează!
-Esti sigur?Nu de alta dar ea nu prea pare sa afirme. Ii răspunde Isaac.
-Va rog sa încetați acum. Strig eu dar in zadar.
Niall ma prinsese de mana pentru a ma trage afara insa eu m-am opus.
-Nu merg nicăieri Niall.
-Credeam ca asta stabilisem înainte sa apară ratatul ăsta aici. Aproape ca striga la mine trăgându-ma către ușa mai tare.
-Tocmai ti-a spus ca nu vrea sa meargă nicăieri. Se răstește Isaac la Niall iar acesta ripostează foarte repede.
-Care e problema ta? Imi da Niall drumul la mana si il apuca pe Isaac de tricou cu o viteza absoluta.
Înainte sa ma bag intre ei,Isaac il lovește pe Niall cu pumnul chiar in față,făcând-ul sa-si piardă echilibrul.
Nu pentru mult însă.
Imediat Niall s-a ridicat si a ripostat,lovind-ul înapoi pe Isaac.
Ma uitam la ei fara sa imi dau seama ca asta chiar se întâmplă acum.
In timp ce urlam la ei sa se oprească,aceștia mai tare continuau.
La un moment dat,Niall era deasupra lui Isaac iar cel din urma sângera îngrozitor din cauza loviturilor.
In acel moment,l-am apucat pe Niall de un umor încercând sa-l dau jos de pe Isaac.
-Te rog pleacă de aici!Lasa-l! Încercam sa ii spun in timp ce plângeam.
In jurul nostru se crease un fel de cerc de persoane.
Toți se uitau insa niciunul nu sărise în ajutor.
Dupa insistentele mele,Niall a încetat.
Si in timp ce eram jos lângă Isaac,înainte sa se ridice si el,Niall mi-a luat mana intr-a lui si mi-a sărutat-o,uitându-se apoi in ochii mei.
Înainte sa apuc sa-mi trag eu mana,Niall mi-a dat drumul apoi s-a ridicat si a plecat.
Nu pot sa cred.
-Isaac,esti bine? Ma îndrept imediat spre el.
-Se putea si mai bine.
-Imi pare atat de rău.Nu pot da cred ca asta tocmai s-a întâmplat.
-Kath,stai liniștita.E totul okay,bine?
Iar eu ii răspund printr-un dat din cap afirmativ in timp ce câteva lacrimi imi curgeau pe obraz.
L-am ajutat pe Isaac sa se ridice de jos apoi l-am condus spre ieșire.
Isaac s-a oferit sa ma duca acasă,cu Ford-ul lui Mustang de care imi vorbea si zilele trecute ca l-a cumpărat din propriile economii.
Totuși,am insistat sa mergem la el.Deja ca ma simțeam vinovata pentru ce s-a întâmplat.Chiar nu il puteam lăsa singur.
