M-am trezit foarte devreme din cauza luminii ce patrundea in camera prin ferestrele acoperite de o perdea subtire.
Niall inca dormea. M-am întins spre telefon pentru a vedea cat e ceasul.
Era 6:00. In acelasi timp am mai gasit si 2 apeluri pierdute de la Isaac.
La naiba! Aproape ca uitasem.
I-am scris imediat un mesaj si l-am intrebat daca totul e okay.
Apoi mi-am dat telefonul pe silent si l-am așezat sub perna.
M-am chinuit sa adorm inapoi si dupa cateva minute bune am reusit.
De data asta m-a trezit Niall. Aproape ca uitasem senzațiile pe care mi le da de fiecare data cand ma priveste.
-Hei,cum ai dormit? Ma intreaba el in timp ce se joaca cu o juvita din parul meu.
-Bine,cred. Ii raspund zambind.
-Da? Doar bine? Degetele lui se mutasera pe buzele mele acum.
-Mhhm. Confirm eu.
Se oprește pentru un moment si ma priveste.Apoi zâmbește in acel mod in care doar el reușește.
-Trebuie sa plec. Rup eu tacerea.
-Deja?
-Da. Nu vreau ca mama sa bănuiască ceva.
-Mama ta ma iubeste. Rade el.
-Stii ca nu la asta ma refeream. Tocmai ce i l-am prezentat pe Isaac.
-Si? Mi-am dat imediat seama ca fraza l-a iritat îndeajuns.
-Trebuie se plec. Ii spun imediat ce termin sa ma îmbrac.
-Ne vedem maine?
-Mai vedem.
Am ajuns acasa cu un taxi ,pe la 10.Am reusit sa ma strecor in casa usor cu ajutorul unor chei de rezervă. Mama probabil era la cumpărături asa ca intrarea mea a fost si mai facilitată.
M-am inchis in camera si primul lucrua pe care l-am făcut a fost sa-mi controlez telefonul.
Aveam un mesaj de la Isaac si alte 3-4 de la Niall.
Am deschis imediat cel de la Isaac. Totul era okay din cele ce mi-a spus.
Ma simțeam atat de vinovata pentru ce s-a întâmplat aseara încât nu stiam ce sa mai fac.
Nu imi place sa-l mint pe Isaac. Chiar nu merita asta.
I-am scris ca as vrea sa ne vedem dupa amiază. Vreau sa vorbesc cu el despre tot. Nu pot sa continui asa.
Cat despre Niall,nu stiu.
Încerc sa-l evit cat mai mult dar nu reușesc. Orice as face, gandul imi fuge la el.
Dupa ce s-a întors mama,am ajutat-o sa gătească si am mai vorbit despre una alta.
Am mancat apoi am iesit pentru a ma întâlni cu Isaac.
-Hei! Sare si ma îmbrățișează cum ma vede.
-Hei. Ii raspund timid si zâmbesc.
-Vrei sa stam jos sau facem o plimbare? Ma intreaba el.
-Prefer sa rămânen aici. Raspund eu indicând o banca chiar langa noi.
-Si...cu ce ocazie ne vedem aici si acum? Nu ca mi-ar displace.
-Isaac, vreau sa vorbim despre ceva. E important pentru mine.
-Okay.Te ascult. Ramane calm.
-E despre ieri.
-...s-a întâmplat ceva?incepe sa se îngrijoreze si își așează mana peste a mea.
Nu zic nimic dar dau afirmativ din cap.
In scurt timp aveam fața plina de lacrimi.
-Hei,hei.E totul okay.Poti sa-mi spui totul. Ma asigură Isaac apoi se trage mai langa mine si ma îmbrățișează.
-Nu e totul okay. E totul dat naibii.Isaac nu poti înțelege.
-Atunci ajuta-ma sa inteleg.
-E legat de Niall. Ii spun printre lacrimi. Nu primesc nici un raspuns semn ca Isaac așteaptă ca eu sa termin.
-M-am culcat cu el,aseară.
Acesta nu zice nimic.Nici nu ii mai auzeam respiratia.
-Isaac te rog iartă-ma. Stiu ca am facut cel mai gresit lucru posibil. Imi pare rau ca m-am jucat cu sentimentale tale dar eu chiar nu stiu ce simt si pentru cine.
Isaac inca nu isi gasea cuvintele. Eu continuam sa plâng iar el m-a strans înapoi in bratele lui apoi m-a sărutat pe frunte.
-Katherine,hey!Uite-te la mine. E totul okay.E totul okay. Nu vreau sa-mi dai explicații.
-Imi pare rau ca te-am dezamăgit.
-Nu pot spune ca nu sunt trist dar serios,tu si acel tip ați avut mereu ceva de împărțit. Eu doar am aparut de nicăieri. Ma liniștește el.
-Nu vreau sa ne îndepărtăm dar crezi ca am putea lua o pauza? Am nevoie de ceva timp.
-Sigur. Tot timpul de care ai nevoie.Daca ai nevoie de mine stii unde sa ma găsesti.
Am plecat amandoi in direcții separate. Ma gândeam la cat de vinovată ma simțeam si inca nu puteam realiza cum Isaac a reactionat atat de calm.
Probabil chiar se aștepta la asta ceva mai devreme sau mai tarziu.
Chiar daca nu mi-a zis-o știu ca l-am dezamăgit.
Cel putin acum,pauza aceasta ar trebui sa ma ajute sa-mi fac o idee pentru viitor.
Sper ca totul sa fie bine.
Heii! Da sunt inca in viata. Vreau sa imi cer scuze fațăde toti cei care citesc sau mi-au citit cartea candva dar nu am putut posta din cauza scolii si din cauza stresului si din lipsa de imaginație.
Acum ca tot a venit vara sper sa poatez mai mult.
Imi pare rau pentru ca am vazut ca pierd si am pierdut foarte mulți cititori dar sper ca lucrurile sa-si revina in urmatoarele luni.
Daca ti-a placut capitolul si inca ma susții votează 😊
Si nu uitati de comentarii.
Va iubeac mult si multumesc pentru tot. In iunie 2014 am început sa scriu aceasta carte si acum wow,am ajuns aici.
Următorul capitol îl v-oi posta cat mai curând
