Restart again

420 32 3
                                    

Luni dimineață.Urasc lunea.La fel si diminețile, dar mai mult cele in care am școală.
In rest, iubesc sa ma trezesc de dimineață atunci cand sunt in vacanță, sau ma rog.
Am auzit spunându-se ca cuvântul MONDAY (LUNI) este compus din mon si day. Cum mon in franceza însemna al meu iar day însemna zi atunci ar fi ceva de genul ziua mea. Ziua in care începi o noua săptămâna pe care nu ai nici cea mai minima idee de cum se va termina.

Dar sărind peste asta,cum ar putea fi o zi de luni buna mai ales cand trebuie sa ma întorc la scoala,sa revad fețele tuturor celor pe care nu ii suport si mai ales cea a lui Liz.

M-am îmbrăcat cu o pereche de Black Ripped Jeans si un pulover crem perfect pentru jumatea lunii Ianuarie.
Simțeam deja diferența între Londra si Miami.

Nu iubesc foarte mult sa ma machiez,asa ca folosesc mereu un corector,eyeliner,rimel si red-nude lipstick.

Am luat autobuzul,si ca sa ajung la școală cred ca au fost necesare vre-o 10-15 minute.

Nu puteam sa nu ma gândesc la lucrurile întâmplate in Miami.Atat Anne,Sam cat si Isaac .

Probabil,sa refuz sa țin legătură cu Isaac a fost una dintre cele mai mari prostii din viața mea.

Da stiu,Niall,sentimentele lui...asta daca măcar are asa ceva,dar totuși...unii dintre noi au nevoie de o schimbare pentru a trece peste si pentru a începe ceva nou.

Pe mulți ii sperie verbul acesta dar ce e asa rau in a face niște schimbări.

De obicei oameni se schimba,chiar foarte mult.Uneori suntem prea ocupați sa vedem asta iar când ne dam seama este prea târziu. Încercăm sa dam vina mereu pe ceilalți când de fapt vina este doar a noastră.

-Katherine,macar asculți ceva din ce zic? Ma întrerupe Alice din gândurile mele.

-Sigur. Mint eu.

Nici macar nu imi dădusem seama ca sunt in bancă.

-Atunci ce ti-am spus acum câteva secunde?

-Hm...

-Oh,stiam eu. Imi spune râzând.

-Am o zi oribila. Ma plâng eu.

-S-a întâmplat ceva?

-Nu prea.Am un sentiment de saudade. Si multa oboseala acumulata.

-Te înțeleg.Si mult succes cu Niall. Imi spune zâmbind copilăresc si bătându-ma cu mana pe spate.

-Da,mersi.

Mi-am reluat locul lângă Niall apoi a început si prima oră,apoi a doua si tot asa.

Intre pauze am mai vorbit cu Harry,Luke si Niall.

In pauza mare am ramas in clasa,plictisindu-ma apoi am mers la baie.

In timp ce stăteam si ma sprijineam cu mâinile de chiuveta uitându-ma in oglinda,vad ușa deschizându-se.

-Ce cauți aici? Întreb puțin speriata .

-O fata.Stai...cum o cheama?Kath..Katherine... si asa Mr. Sarcasm se întoarce.

-Încetează Horan.

-Pot sa stiu ce e in neregula cu tine? Ma întreabă blondul apropiindu-se de mine.

-Absolut nimic.

-Atunci dece ma ignori?

-Dece te ignor?Niall,tu m-ai alungat din viata ta încetul cu încetul si acum ma întrebi dece te ignor?Ma bucur ca însfarsit ai observat.

-Ce?Dece spui asta?

-Pentru ca asta e adevărul.

-Crezi ca am așteptat o săptămână ca sa te am înapoi si apoi sa te dezamăgesc din nou?

-Pot sa te cred?

-Sigur ca da.

-Mai exista vre-un "tu si eu"?

-Mai exista un "noi". Imi răspunde apropiindu-se si mai mult de data asta.Destul incat sa reușesc sa imi adun mâinile in jurul gatului sau apoi sa il las sa ma sărute.

Harry's Pov.

Dece am senzația ca încep sa iau multe din comportamentul lui Niall?Faza e ca nu rezist sa nu vorbesc cu Alice.Nu vreau ca ea sa creadă ca imi e mila de ea pentru ca doar m-am culcat cu ea dar nici ca simt ceva pentru ea.

Cel puțin eu,Luke si Niall nu suntem genul care sa cada după fete.Ne-am promis asta de la început. Orice excepție o poate face o provocare.

Dar cum chiar nu m-am putut abține a trebuit sa fac ceva.

-Noi trebuie sa vorbim. Ii spun ferm luând-o de mana si trăgând-o dupa mine pana in față locker-ului meu.

-Imi poți spune si mie ce naiba e cu comportamentul asta?Ti-am mai zis ca nu vreau sa avem de aface. Imi da imediat replica.

-Nu pana nu imi spui dece te comporți așa.

-Așa cum?Ai vrea sa fiu numai dupa tine,sa fac parte din echipa de fane ale tale?Nu o sa vezi asta.

-Dece ma eviti?

-Pentru ca nu am chef sa iti vad față. Tu dece crezi?

-Stiu ca nu e asta motivul.

-Atunci dece ma mai întrebi. Vezi...poți trage concluzia si singur.

-Alice,nu pleci de aici pana nu imi spui adevărul. Ii spun cu un ton al voci ridicat.

-Crezi ca ma intimidezi?

Cu siguranță nu.Sau cel puțin asta vroia sa ma faca sa cred.Vroiam sa aud totuk chiar de la ea.Stiu ca imi ascunde ceva si imi si imaginez ce.

Cu toate ca nu aveam nici cea mai minima idee de cum ar putea reacționa,după câteva secunde pumnul meu se oprise direct in lock-er chiar după ce trecuse cu o viteza mare pe langa obrazul ei.

Bieninteles ca nu aveam intenția sa o lovesc. De asta am si lovit lock-erul.Doar pentru a o speria intr-un oarecare fel.

-Spune-o! Strig eu la ea.

-Sa spun ce Harry? Imi răspunde Alice pe același ton de voce.

-Ca esti îndrăgostită de mine,la naiba. Fara sa ma pot abține,am lovit ușor lock-erul cu piciorul de data asta.

Alice rămăsese nemișcată si fara sa spună nimic.

Hellllo everyone.

Daaaa,m-am dat pe romantism(doar in ff ca in realitate sunt praf :)))
In câteva capitole v-oi avea o mica maaare surpriza pentru voi.
So stay tuned.
Love u.

Lasati-mi va rog comentarii cu părerile voastre pentru ca contează foarte foarte mult pentru mine.
Daca aveți nevoie de ceva sfaturi sau vre-o nelămurire aștept mesajele voastre.

Byee.

Dark NiallUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum