Dupa ce am ajuns acasa, împreună cu Isaac, nu am mai făcut nimic. M-am întins in pat si cred ca dupa vre-o 5 minute am si adormit. Bineînțeles, gândurile imi stăteau la Niall si la ceea ce se întâmplase cu puțin timp in urmă.
Dece orice ar fi, trebuie sa dau nas in nas cu Niall? Adica serios...
Prima data ar fi putut fi o greșeală , dar acum...acum a devenit un fel de obicei.
Incep sa imi pun întrebări serioase despre asta.
Adica, nu vreau sa spun ca mai am sentimente pentru Niall, dar nici nu pot lăsa lucrurile așa. Adica, e ca si cum o bucata de puzzle ar lipsi.
Ca si cum ceva ar fi incomplet, neterminat. La fel ca relația noastră, dacă o pot numi așa.
A doua zi, ora 10:00.
Nu pot sa cred ca e deja dimineața.La cat am dormit azi nici nu ma mir ca abia imi pot tine ochii deschiși.
M-am uitat dupa Isaac prin pat însă nu era nici urma de el.Lipseau pana si hainele.
Probabil plecase cu mult timp înainte sa ma trezesc.
Mi-am controlat telefonul imediat. Aveam vre-o 5 mesaje de la Alice.In toate insista sa o sun de îndată ce ma trezesc.
Oh..asa am si facut.Ma gândeam ca s-a întâmplat ceva grav dar nu.Alice doar voia sa sa ma vadă acasă la ea sa vorbim despre ceva ce nu imi ploate spunela telefon.
Asa ca m-am îmbrăcat si am plecat la ea.
In aproximativ 5 minute ajunsesem.
-Hei,s-a întâmplat ceva?
-Nu,nu iti face griji. Totul e okay.
-Oh,bine.Atunci...ce era cu toată disperarea de la telefon ?
-Hmm...vin-o după mine. Imi spune aceasta trăgându-ma de mana spre camera ei.
Înainte sa îmi dau seama de ceea ce se întâmplă,Alice m-a împins repede in camera fara sa intre si ea dupa mine.
-Alice,ce naiba...? Strig eu dinăuntru trăgând de mâner insa ușa era deja închisă cu cheia.
-Alice,ce....Katherine? Ma întorc repede cu fața spre pat si pe cine vad acolo?Pe Niall. Ce cauta el aici?
-Ce cauți tu aici? Ne întrebăm amândoi odată.
-Alice ma sunat si mi-a zis sa vin imediat.
-Serios?Ce naiba mai e si asta?Un joc e copii mici...?
-Ce vrei sa spui? Il întreb eu așezându-ma pe pat.
-Si mie mi-a spus aceiași chestie .
-Oh,înțeleg.
-Acum ca suntem sechestrați aici de către cea mai buna prietena a ta,ce mai faci? Ma intreaba,omorându-ma cu încercarea aia de zâmbet ironic.
-Nimic...nou.
-Da,nu mi s-a prea părut asta aseara.
-Niall,intre mine si Isaac nu e nimic foarte sentimental,suntem doar-
-Oh,nu foarte sentimental dar doar sentimental,nu?Sunteți doar ce?Sper ca nu voiai sa spui prieteni.Sa fim serioși iubire. Ma întrerupe acesta.
Raman in liniște fara sa ii răspund la argument.
Il vad pe Niall dupa puțin timp deschizând usa de la balcon si scoțând un pachet de țigări din buzunar.
-Ce faci? Il întreb imediat.
-Ce?Oh, am schimbat cate ceva la mine,intre timp.
-Vrei sa-mi spui ca fumezi?
-Si?
-Și? Care e următorul pas?Sa te droghezi?
-Ce?Imi spui dece reacționezi mai mult ca o mama decat ca un adolescent?
-Pentru ca stiu ca tu nu esti asa si ca...asta este doar o "izbucnire" de-a ta.Vrei sa te prefaci ca ai trecut peste tot si ca nici nu iti mai pasa de mine.Niall,stiu ca in realitate nu e asa.Stiu asta.O simt.
-Ce? Asta chiar e buna! Si chiar daca at fi asa...still no chances.
-Si daca ar fi asa,dece te-ai comporta asa?
-Pentru ca esti tu cea car se îndepărtează mereu de mine. Esti tu cea care dintr-o zi a început nici sa nu-mi mai vorbească si sa ma ignori total.Adica...serios.E vina mea?
-Da.Cine a reacționat ca un Mr. Drama cand ti-am spus despre Isaac?Tu.
-Asta pentru ca te iubesc!La dracu,Katherine.Tu cum ai reacționa sa afli asa ceva? Mai are puțin si striga.
-Ohh,ajungem din nou aici?Oare cum am reacționat cand am aflat ca te-ai culcat cu atâtea?In același timp in care noi eram "prieteni" si apoi ceva mai mult decat prieteni? Am făcut drame?Scenate?Nu prea cred.
-Asta pentru ca au fost doar niste aventuri. La tine...te vad in fiecare zi cu ăla.
-Niste aventuri?Si ti se pare normal?Ti se parea normal sa iti petreci noaptea cu altcineva decat cu mine?Decat singur?Crezi ca pentru mine a fost okay?Crezi ca a fost atat de ușor?
-Kath,imi pare rau.Bine?Imi pare rau ca te-am lasat balta de atâtea ori si ca te-am rănit de atâtea ori dar de data asta serios,nu suport sa te vad in prezența lui Isaac.
-Dar el e singurul care ma înțelege. Singurul rămas care mi-e aproape.
Niall,nu vreau sa fac pe mironosița dar asta e realitatea.
-Fie.Incerci sa-mi spui ca ar trebui sa "rupem"total orice a mai rămas intre noi?
-Încerc sa-ti spun ca am nevoie de tine dar apoi cand ma gândesc la trecut e ca si cum as vrea sa nu ne fi cunoscut niciodată. Nu ma înțelege greșit,te rog.
I-am spus,având-ul chiar in fața mea la câțiva centimetri distanță. Probabil asta era cel mai înapropiat lucru de făcut dar era si unicul ce imi trecuse prin minte.
L-am sărutat pe Niall.Eu.Si el mi-a răspuns la sărut.
-Imi pare rau,nu trebuia sa fac asta. Ii spun trăgându-ma imediat înapoi.
-Ai dreptate. Imi spune acesta uitându-se in jos,apoi isi ridica privirea spre mine,ochii noștrii întâlnindu-se.
Trebuia sa o fac eu. Adauga Niall frazei,trăgându-ma langa el si sărutându-ma,de data asta el.
---------------------------------
Cam atat pe azi!! Sper ca va plăcut capitolul. Dupa cum vedeți mai sus am pis ceva #natherine ca sa nu ziceți ca sunt atat de rea.Hahaha.
Soo...lasati-mi părerile voastre in comentarii.Ideei,pareri,critici,întrebări,orice...promit ca v-oi răspunde .
Nu ma întrebați de next ca nustiu cand va fi. Lol.
Love u all.
Ps. Daca mai e cineva interesat mai am un ff Immortals la care tocmai am postat un nou capitol. Luv u.
