M-am dat jos din Range Rover-ul lui Niall in încercarea de a pleca de acolo.
Oriunde.
-Ce faci? Ma întreabă,stand rezemat de capota mașinii.
-Plec.
-Ai de gand sa traversezi o pădure la 22:00?
-Da. Ii spun dar după doar vre-o 5 pași,Niall ma apuca de mana,trăgându-ma lanaga el.
-Urca in mașină.
-Dece as face-o? Ma opun eu.
-Pentru ca te duc acasa.
-Ai de gand sa încetezi cu toate lucrurile astea?Pot avea grija de mine ai singura.
-Katherine,nu ma face sa repet de 100 de ori.
-Și?
-Și nu pleaca nici unul dintre noi de aici pana nu urci in mașină.
-Dece iti pasa atat de mult de mine?
-Tu deja stii răspunsul la întrebarea asta. Imi spune deschizându-mi portiera la mașină.
Nu mai avea sens sa il tachineaz in continuare cu mofturile mele asa ca am urcat.
-Nu mai spui nimic? Imi fac curaj si il întreb pe Niall.
-Mai are sens?
-Bineînțeles.Nu ma poți lasa asa,fara sa spui nimic apoi sa fugi,sa nu-mi mai vorbești si toate celelalte.
-In acest caz,amândoi avem nevoie de ceva timp. Spune oprind masina in fata casei mele.
-Fie. Ii răspund arogant in timp ce închid portiera si aud mașină plecând,in spatele meu.
Adevărul e ca nu am nici cea mai minima idee despre sentimentele mele.
Stiu,cel puțin imi imaginez,ca i-am cam frânt inima lui Niall.
Si sigur asta ma face sa ma simt rau dar apoi ma gândesc la toate datele in care el ma rănit pe mine.
Lucrul asta începe sa-mi bântuie capul.
Si acum ce?Așteptăm?Așteptăm sa ce?Sa isi faca curaj unul dintre noi si sa vorbească?Sa ne deschidem unul fata de celelalt?Sa ne recunoaștem greșelile?
Nu prea cred.
Niall's POV
Simțeam cum cerul se prăbușește deasupra mea.In timp ce conduceam nu reușeam sa ma gândesc la nimic altceva decât la Katherine.
Nenorocirile mele de gânduri erau la ea.
Minunat.
Nu pot sa cred ca am crezut ca chiar o iubesc. La ce mi-a putut sta capul?
Niall Horan,asta e inca un exemplu ca tu nu esti destinat sa iubești si sa fii iubit.
Si pana la urma urmei,am schimbat atâtea pentru nimic.
Nimic.
-S-a întâmplat ceva? Aud vocea lui Harry prin telefon cand in sfârșit imi răspunde.
-La dracu,Harry.
-Niall,esti okay?
-Katherine s-a culcat cu altcineva.
-Stai,ce?
-Ce tocmai ai auzit.
Ii povestisem lui Harry tot ceea ce aflasem de la Katherine.
Ce naiba...Acum trebuie sa mai dau si ochi-in-ochi cu Isaac,marea ei aventura.
Katherine's POV
Imediat ce intrasem in casă imi adusese aminte de Isaac.
La naiba.Uitasem totalmente de el.
Oricum,luminile erau toate stinse in casa.Si era o liniște absoluta.
Nici nu ma mir.Era trecut de miezul nopții.
Am urcat usor scările si am intrat în camera mea.
Spre surprinderea mea,Isaac dormea deja.
Am încercat sa fac cat mai putina gălăgie pentru a nu-l trezi.
După ce ieșisem de la baie insa,Isaac se era deja treaz.
-Oh,chiar imi pare enorm de rau ca ai rămas închis aici. Ii spun puțin amuzata.
-Sincer ma așteptăm nici sa nu vii în seara asta acasă.
-Glumești? Nu te-as fi lasat aici. Plus ca...Isaac,i-am spus lui Niall totul.
-Tu vorbești serios?
-Da.
-Asta e foarte bine pentru tine.A reacționat urat?
-Destul de. Doar ca punându-ma in situația lui probabil aș fi facut la fel.
Acum știu ca urmează acea lunga perioada in carema va ignora pana cand imi v-oi face eu curaj sa ii vorbesc din nou.
-Katherine,imi pare rau ca din cauza mea s-a ajuns la asta.
-Ce?Nu.Asta nu e vina ta, Isaac. Nu cred ca cineva are vre-o vina in asta,inafara de mine.Si imi asum totul.
Heiii capitolul asta e foarte scurt.Stiu.Daaaar fiți buni cu mine...ASTAZI E ZIUA MEA
OH,DA.16 Ani.
Love u. Si capitolul următor pe săptămână viitoare.
Nu uitați sa imi lăsați păreri.
