M-am trezit foarte dimineață mai ales din cauza ca toată noaptea m-am gândit la Niall si daca ar trebui sa il văd azi.
-Ce s-a mai întâmplat? Ma întreabă ea ca si cum mi-ar fi citit gândurile.
-Nimic.E doar...Niall.
-Ce s-a mai întâmplat si nu mi-ai zis?
-Aseară, mi-a scris si...nustiu ce sa fac.Nu am nici o idee despre ceea ce ar trebui sa fac. Ii răspund eu in șoaptă.
-Stiam eu ca nu renunță așa usor. Zâmbește ea.
-Asta nu ma ajuta.
-Stiu, stiu!Dar totuși, ce ti-a zis?
-Stii cum e el.Aceleasi argumente ca de obicei.
Intr-un fel ma simțeam super vinovata sa o mint iarăși pe Alice dar știam ca daca ii v-oi spune despre ceea ce mi-a propus Niall, ea imi va ține o mie de teorii despre cum ar trebui sa ma decid intre Niall si Isaac si toate lucrurile de genul acesta.
Cu siguranță ii v-oi spune, dar nu acum.
Înainte de a treia oră m-am întâlnit pe coridor cu Isaac.
-Hei,unde crezi ca scapi așa? Ii zic eu trăgându-l de mânecă puloverul-ui pe care il purta.
-Kath,nu te-am văzut. Si se oprește imediat trăgându-ma mai spre perete.
-Astăzi,nu ma interesează ce planuri ai,trebuie sa iei cina la mine. 19:30 iar adresa o știi. Ii spun eu zâmbind-ui încontinu.
-E vre-un fel de cina formala caci nu înțeleg entuziasmul din vocea ta.
-Mama a revenit pentru o scurta perioada de timp si...e o ocazie buna sa va cunoașteți.
-V-oi fi acolo. Confirma el,ținându-ma strâns in brațe si sărutându-ma imediat după.
-Stiam eu.
-Te iubesc! Imi spune acesta furându-mi un ultim sărut.
Oh God.Nu pot sa cred ca Isaac tocmai mi-a zis asta.
Dupa ce m-am văzut cu Isaac,am plecat spre ora de arta.
In ultimul timp a devenit una dintre materiile mele preferate asa ca abia așteptăm sa intru in clasa.
Abia după ora începusem sa ma panichez.
Știam ca Niall ma aștepta in debara,care oricum e chiar langa baia fetelor.
Iar pe de alta parte știam ca Alice ma așteaptă sa mănânc împreună cu ea.
Il urăsc pe Niall pentru ca ma pune in situații de genul.
Stie foarte bine ca oricât aș vrea sa il evit nu pot.
Cel puțin, nu inca.
M-am uitat la ceas si era 10:54. Iar holul era gol si așa si speram sa rămână in următoarele 5 minute.
Am intrat înăuntru dar era foarte întuneric. Abia reușeam sa vad ceva.
Dupa am inchis usa in spatele meu, luminile se aprinseseră.
-Știam eu ca vei venii. Imi spune Niall ridicându-se de pe un scaun jos.
-Dece m-ai chemat aici?Credeam ca am lămurit relația dintre noi...
-Știi ca nu as putea niciodată sa te las sa pleci așa...fără sa lupt pentru tine. Imi spune acesta,apropiindu-se ușor de mine.
-Niall,eu...nustiu ce sa zic.Adica,s-au întâmplat prea multe, ne-am schimbat atat de mult...
