Together Forever (Vol 2-Dragoste Intamplatoare)-in curs de editare

Capitolul 19

Caleb

M-am trântit in pat cu capul in palme. Este asa de dificil, sa fiu langa ea si sa stiu ca singurul lucru pe care pot sa il fac este sa o îmbrățișez prieteneste si sa ii sărut obrazul. Este asa de greu sa fiu prieten cu iubitul ei, sa fac tot posibilul sa îmi ascund sentimentele..Si toate astea doar pentru a nu o răni. Daca ar sti cat de mult o iubesc...Si ca nu am mai simtit ce simt când sunt cu ea niciodata pana acum...

Jennifer

Când se terminase in sfarsit ora de geografie, m-am îndreptat spre dulap pentru a-mi lasa cărțile si a-mi lua geanta. M-am întâlnit cu restul in parcare.

-Astăzi trebuie sa va înghesuiți putin..O sa vin acasa ceva mai tarziu..Trebuie sa...ma întâlnesc cu mama acum, am mințit eu cu primul lucru care mi-a venit in cap.

-S-a întâmplat ceva?m-a intrebat Alice. Argh, fata asta tot timpul banuieste ceva.

-Nu, am raspuns eu iar ea mi-a aruncat o privire de vorbim noi mai tarziu.

Am condus pana la clinică si am parcat in curtea care ii apartinea. La receptie am revazut-o pe fata drăguță si zâmbitoare.

-Bună!Am salutat-o eu zâmbind.

-Buna!Doamna doctor te asteapta!Vino cu mine, mi-a zis si am urmat-o pe niste scări.

-Apropo..Scuze ca ma bag...Dar ce ai pățit?m-a intrebat ea.

-Aa, nimic grav. Doar ca m-a durut stomacul in ultimele săptămâni si am vomitat..M-am gandit ca poate sunt anemică sau cine stie, i-am raspuns eu.

-Aa, am inteles. Aici este. Poți sa intri, mi-a zâmbit si apoi a coborât jos.

Am batut la usa, si după ce o voce feminină a zis "da", am intrat.

-Buna ziua!Am spus eu politicos, începând sa analizez atat doctora, cât si încăperea.

Camera asta arata mai mult ca un birou, având multe rafturi cu documente, iar cea in care se face consultatia m-am gandit ca e următoarea usa. Doctora părea la fel de tânăra ca fata de jos, cel mai probabil fiind la începutul carierei.

-Buna!Eu sunt Evelyn Thompson!s-a prezentat ea afișând un zâmbet larg.

-Ma numesc Jennifer Styles, îmi pare bine de cunostinta, am zis eu dând mana cu ea.

-Oo, când eram eu a 9-a, părinții tăi erau in a 12-a, a zis ea amuzată. Încă o persoana care ii stie pe ai mei. Asa, acum spune-mi de ce ai venit aici.

-Pai in ultima perioada am tot vomitat aproape mereu după fiecare masa, dar in acelasi timp m-am ingrasat. Evident dureri de burta, si m-am gandit sa nu cumva sa fiu anemică, am zis eu in timp ce ea îmi analiza fiecare cuvant in parte.

-Hmm..Exista o singura cale sa aflăm, a zis ridicandu-se de pe scaunul sau de birou, intrând in camera in care am presupus mai devreme ca este camera de consultații. Si chiar asta era. Un "pat" mare, si multa aparatura profesională pe langa el.

M-am întins, ridicandu-mi bluza pana sub sani, pentru a-mi putea întinde crema. După ce a învârtit aparutul de mai multe ori pe abdomenul meu fără sa zică nimic, s-a ridicat.

-Sterge-te si vino dincolo sa vorbim, mi-a zis Evelyn. Dupa expresia ei, nu parea sa fie de bine.

M-am dus înapoi in cealaltă camera si m-am asezat langa ea. Am asteptat sa vorbească dar am vazut ca nu o face.

-Deci?

-Draga mea..Nu esti nici anemică, nici bulimica...Dar esti...Însărcinată!

Mi-a cazut fata. Cuvintele îmi rămăseseră in gât si nu puteam scoate nici un sunet. Trebuia sa fie o greseala.

-Doamnă...Nu se poate, am zis eu sperând ca totul este doar o gluma.Desi Scott era beat, nu mi-am imaginat ca ar fi putut uita de prezervativ.

-Imi pare rău Jennifer dar daca nu as fi fost sigura, as mai fi analizat situația..Dar din pacate pentru tine sunt 100% sigura, mi-a zis Evelyn si am simțit câteva lacrimi in colțul ochilor. Daca nu te superi...Cine e tatăl?

-Scott..Băiatul uneia din cele mai bune prietene de-ale mamei, am raspuns si abia acum mi-am dat seama de ce ma stresa mama de când eram mica cu prezervativele astea.

-Am inteles..Ce ai de gand sa faci?

-In primul rand voi vorbi cu o prietenă si apoi cu Scott. Avort sub nicio forma, nu as recurge la asa ceva in niciun caz.Asa ca voi discuta cu ai mei, chiar daca probabil nu vor vrea sa mai audă de mine, am zis eu iar doctora era putin mirată de decizia mea.

-Stii..Desi ai fost neglijenta in acel moment, apreciez foarte tare faptul ca iti asumi ce ai facut si ca nu vrei sa renunți la acel copil, mi-a zis Evelyn zâmbind.

-Nu as putea sa ii fac asta unui suflet nevinovat. Când ar trebui sa mai vin la control?am intrebat masandu-mi usor burta.

-Pai peste 1 luna-2 ca sa vedem cum evolueaza sarcina, a zis ea.

-Bine...Multumesc frumos!La revedere, am zis eu părăsind cabinetul.

Am coborât la receptie sa plătesc ,iar fata de acolo m-a vazut cu lacrimi in ochi.

-Ce s-a intamplat pana la urma?

-Sunt însărcinată, am zis iar ea a facut o fata socata. Nu e nevoie sa zici nimic, am spus eu aruncând o bacnota si plecând.

Decat sa aud niste cuvinte de genul:"Cum sa fii gravidă de la vârsta asta?, "Voi nu mai stiti sa va protejati?", am preferat sa plec. Am luat telefonul si am apelat-o pe Alice.

-Da?

-Vino cât poți de repede la locul nostru. Si daca întreabă cineva, nu le spui ca te intalnesti cu mine, am anuntat-o si pana sa apuce sa zică ceva i-am inchis.

Am condus pana in parculetul retras si in 5-10 minute a venit si Alice.