Together Forever (Vol 2-Dragoste Intamplatoare)-in curs de editare

Capitolul 48

După 5 luni

Jennifer

Ochii mi s-au deschis involuntar si nu stiam care este cauza trezirii mele bruste. Ceasul de pe noptieră arata 4:23 dimineata. Ce naiba?

-Auuuu, am urlat eu cand am simtit o contractie puternica.

-Scott trezeste-te!

-Trezeste-te in morții ma tii si spune-mi in cat suntem azi!am zis eu de data asta mai tare.

-Gata iubita. Suntem in...28 mai, a zis el somnoros.

-Oo Doamne!Pregateste geanta si hai la spital, am zis eu.

-De ce?a întrebat el si imi venea sa ii dau 2 pumni.

-Ba esti prost?Nasc in-auuuuu. Nu te mai uita la mine si fa ceva util.

In următoarea secunda s-a dat jos din pat si a urlat pe hol:

-Mobilizarea toata lumea!Naste Jennifer!

-Al dracu tu, dacă o sa te descurci singur vreodata, am zis eu in soaptă ridicându-ma cu greu din pat.

In urmatoarele momente am auzit usile cum se trântesc si diferite urlete care mai de care mai agitate.

Mi-am luat o pereche de colanti negri pe mine, un maieu negru si un hanorac gri pe deasupra.

-Jenn esti ok?a întrebat Alice băgand capul pe usa.

-Da, dar v-as fi recunoscătoare dacă v-ati grabi putin.. nu cred ca Annelise mai vrea sa stea prea mult, am zis eu putin crispată.

-Scott te descurci cu geanta aia?l-am întrebat eu.

-Ă da...Deci am pus tampoane, chiloți, pijamale, elastice de par, pampers, biberoane, fructe, cornuri. Ce mai trebuie?a întrebat el.

-Suzeta si periuta de dinti. In rest cred ca e totul, am zis eu.

-Da, oricum eu o sa trec zilnic pe acasa sa vad de ce e nevoie. Acum hai sa mergem, a zis el.

A luat geanta pe un umăr si dupa m-a ridicat in brate. A coborât un viteza scările cu mine, fiind urmați îndeaproape de restul.

-Amber sun-o te rog pe mama ca ma taie dacă nu o anunt, am zis eu rasufland din ce in ce mai greu. A si Alice sun-o pe doctora si spune-i ca o rog din tot sufletul sa vina.

Scott m-a urcat in masina lui (intre timp si-au luat si el si Holden si Hayden carnet de sofer) si s-a urcat la volan. Am plecat in viteza, urmati de o masina condusă de Alice si una de Holden.

-Hiu hiu.

-Rezista iubito!Mai avem putin, a zis Scott punandu-si mana pe coapsa mea.

-Amber tu sper ca o sa faci cezariana cand o sa avem noi copii, a zis Hayden putin panicat.

-Nici gand. Cea mai mare placere a mea o sa fie sa te vad panicat si surprins in momentul in care o sa te anunt ca nasc, a zis Amber râzând malefic.

-Cel mai probabil o sa lesin dar cum vrei tu, a zis fratele meu.

Am văzut in fata spitalul si in cateva secunde Scott a parcat masina intr-un loc care cred ca era pentru handicapați dar nu mai conta.

-Luati si voi geanta, a zis iubitul meu in timp ce el ma ridicase pe mine in brate.

A alergat in brate cu mine până la recepția aia din spital. Femeia de acolo s-a uitat foarte ciudat în spatele nostru. Probabil nu se intampla in fiecare zi sa vina o gravidă cu alte 10 persoane dupa ea. Mi-a spus ca doctora mea ma asteaptă la etajul 7, salonul 485. Ne-am îngrămădit toti 11 in 2 lifturi ca sa ajungem mai repede si in acelasi timp. Simteam contractie dupa contractie si stiam ca odata ce ma pun pe patul ala, scot copilul.

Scott era mai alarmat ca mine. In toata oboseala si agitatia mea interioară, nu am putut sa nu observ micile broboane de transpirație de pe fruntea sa si grija de care da dovada.

Cand am gasit in sfarsit usa aia blestemata, Scott a trântit-o cu piciorul la perete si m-a asezat pe pat. Imediat si-a facut aparitia si doamna Evelyn si cred ca nu am fost niciodată mai fericita de atat sa o vad.

-Doamna grabiti-va!a rugat-o Scott.

-La cum face cred ca in maxim 5 minute e gata nasterea, a zis Evelyn foarte calma. Acum va rog sa iesiti afara, Scott tu poti sa rămâi dacă vrei.

-As ramane cu tot dragul, dar stiu ca o sa lesin asa ca mai bine nu, a zis el dupa care a venit si m-a săturat scurt pe frunte. Bafta iubito!

-Ce faci draga mea?Iti zic eu ca o sa meargă repede, mi-a zis Evelyn dupa ce am rămas noi doua si o asistenta in salon.

Mi-a dat jos colantii, hanoracul si chiloții pentru ca eu eram incapabilă să mă misc si sa vorbesc. Mi-a pus în prosop pe picioare si a aruncat o privire.

-Aproape ii vad capul. Cred ca stii ce ai de facut. Impinge, asta e tot, a zis ea si s-a asezat in fata mea. Haide, stiu ca poti!

Am împins destul de tare si am simtit un sentiment foarte ciudat. Exact ca si cum ceva ar exploda in mine. Am continuat sa împing pana am fost aproape epuizată.

-Haide Jennifer, mai e foarte putin, m-a încurajat ea.

Mi-am zis si eu multe vorbe de încurajare in gând si in următoarea secunda am auzit plansetul copilului si doctora l-a legănat in brate.

-Bravo draga mea. Ai reusit. Uite, tine-o tu, a zis si mi-a pus in brate fiinta proaspat venita pe lume

Fetita mea frumoasa.

Lacrimile mi s-au prelins pe obraji fara oprire. Nu imi puteam exprima fericirea in cuvinte. Usa a fost din nou trântita si au dat toti năvală in cabinet. In frunte cu mama, tata si Scott.

Mama plângea, la fel ca mine, iar tata si Scott ma priveau mândri.

-Doamne nepotica mea. Te poti mandri, o sa ai cel mai sexy si tanar bunic, a zis tata.

-De tata nu mai spunem, a zis si Scott cu aceeasi atitudine.

-De bunica uitarati, a zis mama imbufnata.

-Va rog gata. Vreau doar sa dorm, am zis eu si pleoapele mi-au căzut usor. Prima noapte cu copilul meu.