Acesta este al doilea volum al cartii "Dragoste Intamplatoare".
Noi prieteni,noi aventuri,o noua generație de prieteni.Cei trei frați Styles împreună cu prietenii lor din copilărie,se afla in ultimul an de liceu,respectiv clasa a 9-a.Sunt o familie...
Am simtit o bătaie usoara pe umăr si mi-am scos un din casti din ureche, dând episodul pe pauză.
-Aproape am ajuns. Ne pregătim de aterizare, m-a anuntat Scott zâmbind.
-E perfect. Mai am 5 minute si termin episodul 16, am zis eu si mi-am băgat la loc casca in ureche.
După ce am terminat, am inchis tableta si m-am rezemat de scaun privind pe geam. Pot sa spun ca abia astept sa ma uit in continuare la serial. Este cel mai perfect, cu cei mai perfecti actori. Abia când am vazut ca afara e lumina, mi-am dat seama ca diferența dintre ora de la New York si cea de la Bangkok este de 12 ore, adică era ceasul 12:30 ziua. Minunat, si tot ce am facut pe drum a fost sa ma uit la Tvd.
Am răsuflat usurata când am aterizat pe sol. Îmi aduc aminte ca atunci când aveam 4 ani si am călătorit prima data cu avionul in Brazilia, am plâns in hohote atat la decolare, la aterizare, dar mai ales la turbulente. Toata lumea se uita urat la mine, iar mama nu stia ce sa mai faca sa ma liniștească.
Am coborât cu toții din avion, si ne-am dus sa ne asteptam bagajele. Între timp am sunat-o pe mama.
-Hei mama, acum suntem in Bangkok, asteptam sa ne vina bagajele, am zis eu si după mi-am dat seama ca acolo e pe undeva la 12 noaptea.
-Pai o sa sun sa vina masinile. Vezi ca sunt niste Range Rover-uri negre. O sa ajungă in curand. Vorbim mai tarziu, a zis si a inchis. Câteodată ma întreb daca femeia asta gaseste soferi mereu, oriunde.
-Vedeti ca o sa vina doua masini sa ne duca la hotel, i-am anuntat eu iar ei s-au mirat putin dar nu au zis nimic.
După 15 minute ne-am luat cu toții bagajele cu exceptia lui Colin. El era disperat că pe banda rulantă nu era bagajul sau si nu stia unde este. Aproape ca radeam dar m-am gandit ca daca eram in locul lui ar fi stiut tot aeroportul de bagajul meu pierdut. După ce a dat mai multe ture pe acolo, si-a gasit bagajul la un bărbat mai bătrân, probabil japonez. S-a dus rapid langa el si noi l-am urmat.
-Sorry, this is my bag. I think that your bag is there, a spus el si a arătat catre banda rulantă.
Bărbatul se uita la el ca la masini straine.
-Okay....This is mine, a continuat Colin arătând catre valiza pe care o ținea domnul.
Acelasi lucru....
-Mai du-te dracu de japonez prost. Asta e a mea, a spus luandu-i valiza din mana. A ta e acolo.
Colin a plecat lasandu-l pe bărbat confuz in mijlocul aeroportului. Radeam toti cu lacrimi de ce tocmai se întâmplase.
-Hai ba dobitocule ca ne asteapta masinile alea de mult, a zis Brad printre râsete.
-De ce o spui de parca eu sunt vinovat?Nu e vina mea ca un bosorog japonez care nu vede nici cu ochelari mi-a furat valiza, a zis Colin frustrat.
-Ce descriere frumoasa!a exclamat Alice când am iesit din aeroport. Uite, masinile sunt chiar acolo.
Am alergat spre locul unde ne-a indicat prietena mea, si imediat cum ne-au văzut, cei doi suferi au coborât din masini:2 băieți înalți, bine lucrati care păreau destul de fiorosi.
-Buna, noi suntem Alex si James si va vom ajuta cu ce e nevoie pe aici, a zis cel blond zâmbind pe când brunetul a facut un gest scurt din cap. Tocmai mi-am schimbat parerea despre ei.
Ne-am prezentat fiecare băieților care cu siguranta nu ne-au reținut numele, după ne-am urcat in masini.
Drumul a fost mai scurt decat credeam, iar după 10 minute am oprit in fata hotelului. Arăta chiar mai bine decat pe internet. Alex si James ne-au cărat bagajele pana la receptie după care au plecat, lasandu-ne un număr de telefon pentru a-i suna oricand avem nevoie.
-Alison Styles, i-am raspuns eu femeii de la receptie când m-a intrebat pe ce nume e rezervarea.
-Se pare ca aveti un apartament....imens, a zis ea privind ecranul uimită. E cea mai mare camera din hotelul nostru. Ma rog, sedere plăcută, a zis ea cu un zâmbet extrem de fals. Câteodată ma întreb de ce se mai chinuie oamenii ăstia sa zâmbească când oricum arata ca niste girafe strânse de gât.
Am urcat pana la etajul 25, ultimul, bagajele fiind aduse de 2 oameni ai hotelului. Am deschis usa si am intrat urmata de restul. Am dat intr-un hol mare cu multe canapele, fotolii si un televizor, si de la acel hol veneau mai multe usi. Am mers in fiecare si erau niste dormitoare imense, dar la cum ne stiu probabil ca vom dormi toți intr-un dormitor tolaniti unul peste altul. Asta daca vom dormi. Fiecare s-a plimbat prin apartament, in timp ce eu am iesit pe balcon. Aveam o pofta enormă de o țigară, dar nu voiam sa ii fac rau fetiței mele. De pe balcon, se zarea o piscină imensa, iar pe masa am gasit o hartie cu facilitatile. Sala de sport, spa, restul sunt neimportante.
-Unde mergem intai?La plaja, la piscină, la spa, la sala de sport sau la plimbare?i-am intrebat eu.
-Cred ca ar fi mai bine sa ne uităm putin prin împrejurimi, a propus Erica si noi am fost de acord.
Ne-am schimbat fiecare, fiindcă afara era foarte cald.
Eu am optat pentru o bluza portocalie, cu umerii goi, o pereche de pantaloni scurți albastru deschis si niste sandale aurii fara toc. Parul mi l-am prins intr-un coc lejer in vârful capului si mi-am pus o pereche de ochelari de soare negri.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Am luat geanta cu care am venit de pe drum, si am părăsit cu toții hotelul.
Buna dragii mei! Se pare ca de aici începe aventura lor in Thailanda.Promit ca o sa incerc sa fac aceasta vacanta cat mai palpitantă,iar daca aveti vreo idee/va doriti sa se întâmple ceva anume,eu va astept parerile.❤❤
