Together Forever (Vol 2-Dragoste Intamplatoare)-in curs de editare

Capitolul 29

Jennifer

-Ce, vorbesti serios?m-a intrebat tata uimit.

-Da tata. Stiu ca pare ciudat, dar nu pot sta sub acelasi acoperis cu niste oameni care se bucura si sunt mândri de râul altora, am spus eu privindu-i cu scârba pe Taylor si Brad, care încă ranjeau ca niste dobitoci. Imi pare rău Caleb si Barbara. Chiar începusem sa ne intelegem bine.

Am iesit din casa in care am locuit in ultimele 3 luni si m-am urcat la ai mei in masina. Atmosfera era sufocantă si nimeni nu spunea nimic pana când eu am spart tăcerea.

-Va iert, am si amândoi m-au privit.

-Serios?m-a intrebat mama cu un zâmbet radiant pe fata.

-Da. Cred ca abia acum am realizat ca toți oamenii mai fac si greseli. Suntem in regulă acum, am spus zâmbind la rândul meu.

-Si atunci pot sa te întreb ce face nepotica mea?m-a intrebat tata in timp ce conducea.

-Nepotica ta ar cam vrea niste mâncare. O sa o rog pe Erica sa prepare ceva. Si in rest, sarcina decurge mai bine decat ma asteptam.

-Si in rest ce ai mai facut?

-M-am angajat la o firma si lucrez cam 2-3 ore pe zi. Aveam nevoie de niste bani desi nu îmi ceruse niciodata Caleb, am spus eu.

-Aa pai acum nu mai ai nevoie sa muncești. Oricum ai si scoala. Avem noi suficienti bani si pentru tine, a zis mama putin amuzată.

-Sincer era cam obositor. Dar mi-am facut o prietenă buna, am spus si am vazut cum tata parchează in fata casei de care îmi era atat de dor.

-Te descurci cu bagajul?a intrebat si am aprobat din cap. Bine atunci. Te iubim mult, au zis părinții mei si au plecat.

Am zâmbit si am mers spre usa. Am deschis-o si i-am vazut pe toți stând pe canapea, in afara de Scott. Imediat cum m-au vazut in pragul usii au început sa îmi strige numele si sa ma îmbrățișeze.

Scott

Nu mai pot. Iau încă o gura din sticla de whisky aproape goală si ma arunc pe spate in pat. Gândul ca nu vom mai fi împreună ma făcea sa plâng efectiv.

La un moment dat mi s-a părut ca ii aud numele strigat pe la parter, dar sigur era imaginatia mea prea bogata. Asta până când, peste 3 minute usa camerei mele s-a deschis usor. Am vazut-o. M-am frecat la ochi ca sa ma asigur ca nu visez. Totul era real.

-Jenn?

-Hei, a spus ea stanjenita. Avea un zâmbet strâmb pe fata si ochii ii sclipeau in întunericul camerei mele.

-Cum de ai venit aici?am intrebat-o eu. Sper ca isi va da seama ca doar sunt socat, nu ca nu as vrea-o aici.

-Pai...cred ca m-am despărțit de Caleb, a spus ea si eu am zâmbit instantaneu.

-Povesteste-mi, i-am spus iar ea s-a asezat langa mine pe pat.

Jennifer

La cererea lui, m-am asezat langa el si i-am povestit tot. Cam cum a decurs cina din aceasta seara. A fost si el la fel de scarbit ca si mine din cauza părinților lui Caleb.

Era un moment de liniste apăsătoare. Eu ma uităm la el, el se uita la mine. Stăteam intinsi pe spate si ne priveam. Dintr-un gest involuntar, mi-am mușcat poza. Cred ca asta a fost picătură care a umplut paharul. In următoarea secunda, Scott m-a luat de gât si a inceput sa ma sărute. Dorinta se simțea si la el, la fel cum se simțea si la mine. Eram asa fericită ca il puteam simti si avea doar pentru mine din nou.

-Au, au, am zis desprinzandu-ma putin de el. Ma doare burta.

-Ce face prințesa mea?Esti geloasă pe mami si tati iubito?Eu zic sa nu fii atenta la detalii de genul, pentru ca tu nu vei avea un prieten pana la 18 ani, a zis Scott si nu glumea deloc.

-Mami eu iti recomand sa il ignori pe tati. Rezolvăm noi doua. Nu il baga pe el in seama, am spus râzând iar Scott s-a uitat urat la mine.

-Imi doresc sa fii la fel de frumoasa ca mama ta. La fel de pura si inocenta, sa te indragostesti de un băiat ca mine, care sa te iubească si sa te protejeze. Sa iti formezi un grup de prieteni ca al nostru. Si sa iti doresti frați pe viitor, a zis Scott cu gura pe burta mea, in timp ce ma privea fix in ochi.

Mici lacrimi îmi cădeau pe obraji, dar erau evident de fericire. Amintirile cu Scott care ma punea sa avortez copilul acum câteva luni, si Scott de acum care isi mai doreste copii ma fac sa îmi dau seama ca el chiar s-a schimbat in bine

-Annelise vrei sa o cheme, nu?m-a intrebat el ridicandu-se langa mine pe pat.

-Evident,am zis râzând. Tu ai vreo idee?

-Hmm...Mie îmi place Clara, a zis el după un scurt timp de gândire.

-Eu ma gandisem si la Hazel, i-am spus iar el s-a strambat.

-In niciun caz. Stii ca nu suport acest nume. Ramane Annelise Clara?

-Da. Asa sa fie. Dar avem o problema. Toate hainele si obiectele cumpărate pentru ea le am la Caleb acasa, am spus iar el s-a încordat usor langa mine.

-O sa mergem intr-o zi sa le luam, a zis sarutandu-ma pe frunte.

-Stai putin. Trebuie sa sun o prietenă, am zis ridicandu-ma de langa el.

Mi-am luat telefonul si am apelat-o pe Viviene, care mi-a răspuns imediat.

-Alo?

-Viv, am o veste buna si o veste proasta. Cu care incep?

-Cu aia proasta, a zis ea.

-Pai..O sa plec de la munca, i-am zis si ea a cam urlat in urechea mea.

-De ce?Te batt!

-Acum vine partea buna. M-am împăcat cu Scott si ma mut inapoi acasa. Si nu mai am nevoie de bani, am raspuns si ea a tipat încă odată, dar acum de fericire.

-O Doamneeee..Nu ma interesează ca e seara, acum te urci in masina si in 5 minute ne vedem in centru la The Grill, a zis si a inchis.

-Imi pare rău Scott. Dar trebuie sa plec chiar acum pentru ca am o prietenă disperată.

L-am sarutat rapid si pana sa zică ceva am coborât. I-am salutat si pe restul si m-am urcat repede in masină.