Together Forever (Vol 2-Dragoste Intamplatoare)-in curs de editare

Capitolul 50

Jennifer

Am auzit din nou acel planset cu care devenisem familiară in ultimele ore. Dupa ce l-am trimis pe Scott acasa, stiu ca am mai stat putin de vorba cu grupul si m-am culcat la loc. Acum era 11:30 si Scott nu se întorsese. Asta inseamna ca a dormit si el. Doamne-ajuta. Asistenta ma invatase deja cam cum trebuie sa procedez cu alaptarea si pot sa afirm ca ma descurcam destul de bine. Mama a intrat in salon cu mâinile in buzunar.

-Ce faci mama? Am intrebat-o eu.

-Tocmai ce am vorbit cu Scott. A zis ca vine si el aici, a raspuns aşezându-se pe scaunul de langa patul meu.

-Of mama trebuia sa il laşi. L-am convins sa se duca sa doarma acasa in sfârsit, am zis eu.

-Eeee i-auzi. Sa nu mai aud asta. Sa se chinuie cum ne chinuim noi. Harry a fost foarte dragut atunci. A dormit exact cand am dormit si eu, nu mai mult, a zis mama foarte mandra de tata.

-S-a trezit prinţesa mea? A intrebat Scott intrând in salon pe neasteptate.

-Da...E foarte vioaie, am zis eu ironica si el mi-a intins mâinile ca sa o ia in brate.

M-am mirat putin de initiativa si curajul sau dar parea foarte hotarat sa se obişnuiască. A legănat-o putin la el in brate si a adormit imediat.

-Cum dracu ai reusit sa o adormi imediat? Am intrebat ofticata ca eu nu pot.

-Secretul tatilor, a zis scoţând limba la mine.

-Pe dracu. Daca te pun sa schimbi un scutec te pui pe plâns, am zis eu.

-Incearca-ma. M-am uitat la tutoriale. Sunt mai bun ca tine, a zis el foarte sigur pe sine.

-Daca e si fata la fel de incapatanata ca voi sa i-o dati lu Harry. Asa are ocupatie si mai scap de el, a zis mama si am izbucnit in râs.

-Ce ai zis scumpo? A intrebat tata bagand capul pe usa.

-Tu ascultai nemernicule, a zis mama iesind din salon ca sa se duca dupa el.

-Sa mor eu câta energie si umor au oamenii astia la 40 si ceva de ani, a zis Scott si eu l-am aprobat. Hai sa facem si noi o poza de familie sa mi-o pun de profil si chestii.

Am tinut fetita mai aproape de mine si Scott s-a apropiat si el de noi. A intins mana in fata si a apasat butonul de poza. S-a uitat foarte mândru la ce a iesit, insa eu eram de alta părere.

-Hai sa facem alta. Uite ce fata am, am zis eu pe un ton rugător.

-Sa nu îndrăzneşti. Radiezi de fericire si esti absolut superba iubito, mi-a zis el sarutandu-mi fruntea intr-un mod extrem de romantic.

N-am putut decât sa zâmbesc la cele auzite si sa ma gândesc ca poate asa este. Fericita eram cu siguranta, o simteam prin toti porii. De frumusete, nu sunt asa sigura.

-Heiiiii, au zis urlând in cor toti prietenii nostri care au dat buzna in salon.

Imediat dupa am auzit plansetul ala de copil si nervii m-au cuprins.

-Nu stiu cum sa va spun dar tocmai ati trezit-o pe fata mea. Eu cu Scott o sa mergem la o cafea iar voi, din 9 oameni reuseste unul sa o adoarmă, am zis eu foarte serioasa dar ei nu prea ma credeau. Nu stiu ce nu ati inteles, eu vorbeam serios. Luaţi copilul si descurcati-va.

M-am ridicat din patul de spital destul de greu ce-i drept, si am luat un hanorac pe mine. Mi-am aranjat putin parul si am încălțat niste papuci.

-Ba prostule, cand o sa ai un copil, dacă o sa faci asa cu el tot timpul cand o sa plângă, cred ca o sa te dea Amber afara din casa in suturi, i-am zis eu lui Hayden care stătea speriat cu Annelise in brate.

-Da-o bai boule incoace, i-a zis Holden care a inceput sa o legene până cand s-a linistit. Vezi bai coit, asa se face treaba.

-Frate sunt mândră de tine. Mai am o misiune:tu o sa fii cel care ii schimbă scutecul, am zis eu si el s-a ingalbenit la fata.

-Iti multumesc Jenn. Cu ocazia asta il pregătesc pentru acel moment, a zis Alice ranjind malefic.

-Iti spun un sigur lucru frate. Roaga-te sa nu faca caca, i-a soptit Scott urmat de un sir de râsete.

Am iesit apoi din salon în cautarea a ceva de băut si eventual de mâncare.

-E vreun restaurant pe aici?l-am întrebat eu pe Scott in timp ce coboram scarile spitalului.

-E putin dupa iesirea din spital. Hai sa mergem acolo, arata foarte bine si m-am interesat si cica si mâncarea e foarte buna.

-Nici gand. Mergeam dacă era in interiorul spitalului. Nu pot sa merg îmbrăcată asa la un restaurant, i-am zis oprindu-ma din mers.

-Sa nu te aud. Esti foarte frumoasa. Plus ca restaurantul e langa spital. Se intelege, a zis blondul trăgându-ma dupa el.

-Nu, chiar imi e rusine, am zis eu cu capul în pământ.

-Păi ai doua variante: ori mergi singura, ori te car eu.

Nu am apucat sa raspund, ca m-a aruncat pe umărul lui si a inceput sa alerge asa.

-Lasa-ma jos imediat, am urlat eu dar el nici nu m-a bagat in seama.

După cateva ori am obosit sa mai tot strig, si am renuntat pentru ca sincer nu era atat de rau acolo sus.

După ce m-a lasat in sfarsit jos, am observat ca ne aflam langa un restaurant.

-Apreciez faptul ca m-ai lasat sa intru singura, am zis eu ironica in timp ce am ocupat loc la una din putinele mese libere.

-Cu plăcere. Oscilam dacă sa fac asta sau nu, a zis el dandu-si ochii peste cap.