Together Forever (Vol 2-Dragoste Intamplatoare)-in curs de editare

Capitolul 22

Jennifer

-Jenn?a exclamat Scott ridicandu-se din pat. Ai venit!Unde ai fost toata noaptea?Am fost cu toții îngrijorați.

-Am reusit sa ne purtam de grija, am zis eu trecând pe langa el.

-Ne?a intrebat el dar si-a pus mana la gura când si-a dat seama despre ce vorbeam.

-In legătură cu asta, a inceput el sa vorbească.

-Nu, nu. Nu vreau sa te aud. O sa ii chem deseară pe mama, tata, Perrie si Niall si o sa discut cu ei. Daca vrei sa iei parte la discuție bine. Daca nu, e problema ta.

-Stai ce?De ce ii chemi?m-a intrebat ca si cum nu era evident.

-Esti idiot?Sa le zic ca sunt gravidă si ca vor fi bunici, logic,a m zis eu dandu-mi ochii peste cap.

-Chiar trebuie sa le spui acum?Adică..

-Stii ceva?Macar odată in viața asta asuma-ti dracului ce ai facut. E vina mea ca nu ai fost in stare sa folosesti un afurisit de prezervativ?Dar stai...Pe mine nu ma deranjează aceasta sarcina. De aceea, te anunt ca fie ca vrei fie ca nu vrei, vei fi tata, l-am anuntat eu. Si acum, te rog frumos sa pleci.

-Dar Jenn..

-Niciun dar. Nu ma enerva, am zis eu si el s-a conformat iesind din camera mea.

La fiecare cuvant pe care i l-am adresat, simteam cum mi se rupe o bucățică din inima. De ce trebuie sa meargă totul prost?De ce?Exact când eram si noi un cuplu si totul era ok, trebuia sa se întâmple ceva care sa ne despartă.

M-am dezbrăcat de hainele pe care nu le schimbasem de o zi întreagă, si am intrat in cada cu scopul de a îmi limpezi mintea. Toate s-au intamplat mult prea repede. Dar cum am spus, eu sunt hotărâtă. O sa merg cu copilul asta pana in pânzele albe. O sa il nasc, o sa il alaptez, o sa il cresc, si încă am o mica speranță ca nu voi face toate aceste activitati de una singura. Încă sper ca Scott sa isi schimbe decizia si sa accepte faptul ca acest copil e al lui.

Am iesit din cada cu greu, si mi-am sters corpul. Am luat o pereche de blugi albi si o bluza rosie destul de mulata. In picioare niste bocanci negri, iar parul mi l-am întins. Mi-am pus cărtile in geanta, si am coborât la masina ca sa merg la scoala.

******

Ziua a trecut relativ repede. Am facut tot posibilul sa ii ignor pe cei cu care imparteam casa, pentru ca o mare parte din ei nu ma priveau tocmai frumos. Am sunat-o pe mama si i-am zis sa vorbească si cu tata, Perrie si Niall si sa vina neaparat deseară la noi. Mi-am petrecut in general pauzele stând singura, vorbind cu Caleb sau din când in când cu Alice. Ea părea sa înțeleagă. La întoarcerea acasa am fost nevoită sa merg cu Erica, Brad si Eliot in masina, dar le-am multumit in gândul meu ca si-au dat seama ca nu am tocmai cea mai buna dispozitie.

Când am ajuns acasa m-am dus direct in camera mea si am mai scris cate ceva pana au venit ai mei însoțiți de Perrie si Niall. Am coborât si le-am zis sa vina la mine in camera. Spre surprinderea mea, Scott a acceptat de asemenea sa ia parte la discuție.

-Ce e cu fetele astea?ne-a intrebat tata care părea vesel.

-Sunt însărcinată, am zis eu. Am preferat sa fiu sinceră, scurtă si la obiect, ca sa nu stau sa le zic ca asa, asa si asa.

-Poftim?m-a intrebat mama care s-a albit la fata, la fel si ceilalți 3.

-Stiu ce credeti. Nu voiam sa va întreb daca sunteti de acord. Voiam sa va anunt ca eu păstrez copilul indiferent de ce ziceți voi, am zis eu si au devenit si mai socati decat erau deja.

-Cum poți sa faci asa ceva?Asa te-am educat noi?m-a intrebat tata dezamăgit.

-Dar tu?Tu ce scuza ai?Nu zice nimeni sa nu faceti sex dar de-aia s-au inventat prezervativele. Ca sa nu ne luptăm cu asemenea situații, a spus Perrie inainte sa zic ceva.

-Nu stiu cum e pentru voi. Nimeni nu o sa îmi schimbe decizia. O sa ma mut la un prieten si daca veti vrea vreodată sa va vedeti nepotul, ma contactați, am spus încercând sa nu arat de fapt cat de mult îmi pasa.

-Jennifer, baga-ti mintile in cap. Esti incapabilă sa cresti singura acest copil, îmi zice mama si eu pufnesc intr-un ras ironic.

-Nu stiu ce parte din "nimeni nu o sa îmi schimbe decizia" nu ai inteles...Si am un prieten care îmi va fi alaturi si ma va ajuta, am zis eu scoțând o valiza de undeva din dulap.

-Te muți cu Caleb?El este prietenul care te va ajuta?ma intreaba Scott parca rănit.

-In locul tau nu as mai comenta. Băiatul asta nu are nicio obligație fata de mine si totusi s-a oferit sa ma ajute fara sa ceară ceva in schimb, am spus si am început sa arunc lucruri la grămadă in geamantan.

-Eu nu am ce sa iti fac. Iti vrem doar binele. Dar tu nu vrei sa pricepi, a zis tata exasperat.

-Asta e parerea voastră. Cum poți spune ca îmi faceti un bine?Imi faceti un bine obligandu-ma sa îmi omor copilul?Mama a rămas însărcinată cu mine când era cu 2 ani mai mare. Nu era cu mult mai breaza, am zis eu.

-Eu zic sa ne oprim aici. Daca ea vrea sa păstreze copilul, lasati-o asa. Dar Scott, sunt foarte dezamăgit de tine. Si nu neaparat de faptul ca ai lasat-o gravidă, ci de faptul ca refuzi sa iti asumi responsabilitatea de tata al acestui copil, a zis unchiul Niall, prima persoana care ma înțelegea cat de cat si pe mine.