Acesta este al doilea volum al cartii "Dragoste Intamplatoare".
Noi prieteni,noi aventuri,o noua generație de prieteni.Cei trei frați Styles împreună cu prietenii lor din copilărie,se afla in ultimul an de liceu,respectiv clasa a 9-a.Sunt o familie...
-Scott calmeaza-te. Nu o sa merg prea departe de mal si o sa stau doar langa tine, am zis eu in timp ce mergeam catre plaja.
-Mama cat ma bucur ca nu vin si ai nostri. Era chinul de pe lume cu ei, a zis Eliot aprobat de noi toti.
-E cineva care nu stie sa inoate?a întrebat Hayden.
-Eu, au raspuns Amber si Cassie.
-Ok, toata lumea sa aiba grija. Sa nu se aventureze nimeni si sa incercam sa stam cat mai apropiati, a zis Hayden din nou.
Imediat cum am simtit nisipul moale si fin sub tălpile noastre, ne-am aruncat papucii, sandalele si ce mai aveam pe nisip, cu tot cu hainele. Am intrat cu putina frica in apă, dar cand am vazut cat era de calda, teama de a nu raci s-a domolit.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
-Pana acum este ok. Nu pare prea agitată, a zis Scott din stanga mea.
-Nu credeam ca voi face asta vreodata dar e genial, a exclamat Erica fericita.
-Băieții facem si noi o mica cursa?a întrebat Brad care părea sa stăpânească foarte bine acest sport.
-Sigur, a răspuns Scott si daca nu stiam cat de bine se descurcă la inotat nu l-as fi lasat.
Au numărat pana la 3 si dupa au pornit. S-au oprit 1 secunda la geamandura si dupa au venit înapoi.
-Se pare ca avem un câștigător:Holden, am zis eu desi nu îmi venea sa cred ochilor.
-Te descurci mai bine decat credeam iubire, i-a zis Alice zâmbind dulce.
-Hai sa iesim zic..Chiar dacă nu e foarte frig zic sa nu ne riscam, a zis Scott si adoram cat era de grijuliu.
La mal, ne-am înfășurat fiecare cate un prosop in jurul corpului si ne-am asezat privind răsăritul ce urma să sa vina.
-Ăhm..Nu stiu cum sa va intreb dar...unde e Cassie?ne-a întrebat Colin panicat.
-Poftim?
-Păi langa mine nu e si pare ca nu e nici pe langa voi. Asa ca, unde e?a întrebat el din nou.
În jurul nostru s-a asternut o tăcere deplina si deprimantă. Am simtit ca imi cade lumea în cap.
-Oameni buni, unde e?
Colin era disperat. A căzut in genunchi cu mâinile in par si cu lacrimile curgandu-i siroaie pe fata.
-Este numai vina mea. Trebuia să am grijă de ea. Doamne ce am facut?a urlat el si m-am dus imediat langa el.
-Nu este vina ta Colin. Haide sa o căutam, am zis eu încercând să nu ii arat faptul ca eram la fel de speriată si disperată ca el. Cassie, surioara mea din alta mama, este pierdută pe undeva prin mare.
-Unde Jennifer?Poate fi oriunde in toata marea asta.
-Nici nu te poti da batut. Fii atent, noi doi mergem la politie si restul raman aici si o cauta, bine?am întrebat si toti m-au aprobat din cap.
-Hai sa mergem. Iti promit ca o sa o găsim.
Speram ca vorbele mele sa fie adevarate. Trebuie sa fie. Nu o putem pierde pe Cassie.
Ne-am urcat in primul taxi gasit si i-am urlat practic ca vrem la politie.
M-am rugat la Dumnezeu ca macar cu polițiștii sa pot lega doua cuvinte dacă cu altii nu s-a putut. Am oprit in fata unei clădiri imense si i-am aruncat prima bacnota găsită în buzunar.
Am alergat pana cand am gasit un birou, in care am intrat fara sa ma obosesc sa bat la usa.
Am vorbit si le-am explicat politistilor tot ce s-a intamplat, si desi au vrut sa ne tina morală ca am intrat in mare la ora asta, le-am spus ca este urgent sa o gaseasca pe Cassie.
Între timp am primit un mesaj de la Scott in care imi spunea ca au cumparat si lanterne dar nu au gasit nimic. Am preferat sa nu ii zic asta lui Colin deoarece il va deprima si mai tare.
-Daca nu o vom gasi?a întrebat el cu o voce de copil mic care nu vrea sa plece de langa mama lui.
-Uita-te la mine. Sa nu mai spui asta cumva. O sa iti tii iubita in brate. Nu renunțăm asa usor, i-am zis eu in timp ce plângea.
Ofițerul de politie mi-a promis ca vor trimite scafandrii si vor lua toate masurile posibile. A spus ca ar trebui sa plecam si ne va anunta imediat ce va primi vesti. I-am sunat pe restul si au zis ca ne intalnim la o mica terasa de prin centru sa luam micul dejun. Nici nu realizasem cand se făcuse atat de tarziu.
Cand ne-am intalnit cu toții, le-am facut semn din priviri sa nu deschidă subiectul de fata cu Colin. Cand am crezut ca nimic mai rau nu se poate intampla, m-a sunat mama.
-Baga-mi-as picioarele, am zis inainte sa răspund.
-Ăhm...da mama?
-Ce faceti dragilor?Esti singura care a raspuns. Ce e cu voi?m-a întrebat ea.
-Ăhm...pai...stii tu...adevarul e ca am închiriat niste masini si cred ca vom sta cateva zile undeva in apropiere, am zis eu prima scuza care mi-a venit in cap.
-Păi si unde mai exact?Noi nu putem veni?
-Tocmai asta e ideea...Ati venit peste noi si vrem putina intimitate...am zis eu stanjenita.
-Aaa sigur. Mai vorbim. Sa va distrati, a zis ea veselă. Of mama dacă ai sti tu...
-Cu ei e rezolvat, i-am anuntat eu pe restul care se oprisera din mâncat pentru a fi atenți la conversatia noastra.
-Colin te rog mănâncă ceva, am zis eu cat am putut de blând.
-Crede-ma Jennifer. Ma pis pe ea de mâncare, a zis el nervos si s-a ridicat de la masa si a plecat.
-E o reacție fireasca. Are nevoie de timp, a zis Erica si noi am aprobat-o.
Heiiii...Ce mai faceti?Imi pare rau daca acest capitol v-a dezamăgit,insa simteam ca aceasta carte are nevoie si de putina drama.😝
