Together Forever (Vol 2-Dragoste Intamplatoare)-in curs de editare

Capitolul 21

Caleb

Priveam îngerul de langa mine si as fi dat orice sa iau eu lacrimile alea pentru ea. Stau si ma gândesc uneori cum unii băieți pot fi asa de iresponsabili..Săraca Jenn...

-De ce nu pot gândi toți băieții ca tine?m-a intrebat si eu am zâmbit in parul ei catifelat.

-Ce ai de gand sa faci acum?am intrebat-o eu. Nu ii raspunsesem la intrebare, asta pentru ca nu stiam ce as putea spune.

-Hmm...Probabil maine o sa ii chem pe ai mei la o sedintă terapeutică..Si după, pentru ca mai mult ca sigur îmi vor zice si ei sa avortez, iar eu nu mai pot sa stau in casa cu omul care mi-a spus sa îmi avortez copilul...Nu stiu ce voi face sincer..Probabil îmi voi lua banii stransi si ma voi duce la un motel foarte ieftin. O sa ma angajez, o sa incerc sa continui scoala...a zis ea ingandurata.

-Doamne Jenn!Cum sa stai la motel?Stii ca poți veni la mine când vrei tu, da?Poți sa te muți la mine cu totul, i-am zis eu si nu glumeam deloc. Doar gândul ca o voi avea aici in fiecare dimineata ma făcea sa sar in sus de bucurie.

-Caleb..Chiar iti multumesc..Dar nu pot profita asa de bunătatea ta..Posibil sora ta nu este de acord..Ma voi descurca eu singură, a continuat ea mentinandu-si punctul de vedere.

-Of Doamne..Stii cum facem?Eu o sa vorbesc maine cu Barbara si te anunt. Daca este de acord, te rog mult sa vii oricand ai nevoie aici, am zis eu rugător.

-Bine cum spui tu. Hai sa ne uităm la un film ceva, a zis ea si eu m-am ridicat sa iau laptopul.

Am ales evident o comedie pentru ca ea sa isi revină din starea proasta. Ne-am petrecut restul serii uitandu-ne la comedii, si au fost toate foarte reusite. După al 4-lea film, Jennifer a adormit cu capul pe umărul meu.

Am inchis laptopul si l-am pus inapoi in husa lui. Am analizat-o pret de câteva secunde pe Jennifer, după care am luat-o in brate astfel incat sa nu o trezesc. Am urcat la etajul 1 si am dus-o in camera mea. Am asezat-o pe pat si am tras draperiile.

-Te iubesc, am soptit eu sarutand-o pe frunte.

Am coborât inapoi si m-am întins pe canapea. După câteva minute, am adormit in sfarsit cu gândul la ea.

Jennifer

Am inceput sa ma foiesc prin pat dar nu mai era nicio sansa sa adorm. M-am ridicat buimacă in fund si am analizat totul in jurul meu. Camera nu îmi era familiară deloc. Mi-am amintit ca adormisem pe canapea si probabil Caleb ma adusese apoi aici. Am observat ca eram in hainele astea de ieri dimineața si nici macar nu am facut un dus.

M-am dat jos din cap si am mers spre scări. Am coborât si de jos venea un miros extraordinar de mâncare.

-Neata, am zis eu atragandu-i atenția lui Caleb care pregătea micul dejun.

-Ai dormit bine?

-Genial chiar. Dar ma oftic ca m-am trezit asa de devreme, am zis eu bosumflata.

-Oricum te trezeam eu ca trebuie sa mergem si la scoala, a zis el amuzat.

-Aa nu...Ma duci acasa de aici ca trebuie sa îmi fac un dus si sa ma schimb. Vin eu după. Asta e daca nu vin la primele 2. Am sport si filosofie, am zis eu amintindu-mi de orarul jegos.

-Bine. Acum hai sa mănânci, a zis el punând 2 farfurii pe masa.

Când sa iau prima imbucatura, s-a deschis usa casei pe ea intrând...Barbara.

-Ia te uita cine e aici..Ce faci draga Jennifer?m-a intrebat ea cu un iromism in glas care îmi irita urechile.

-Ia te uita cine se gândi sa mai dea pe acasa, a zis Caleb tafnos.

-Hm..Nu stau mult, stai linistit. Vezi ca vin mama si tata zilele astea acasa, a zis ea apoi a urcat scările.

-Scuze pentru asta. Apropo, acum îmi doresc si mai mult sa vii cândva pe aici. Sa ii cunosti pe ai mei, a zis Caleb zâmbind.

-Mi-ar face placere..Dar ei de ce nu sunt acasă mai niciodata?am intrebat. Sper ca nu am facut vreo gafa si au pățit oamenii ceva.

-Pai sunt oameni de afaceri si daca vin acasa trec cate 2-3 zile si pleaca iar in alta parte. Dar noi ne-am obisnuit. E asa de când eram mici doar ca atunci aveam bona, mi-a explicat Caleb si nu părea deloc afectat.

-Esti un bucătar extraordinar, am zis eu după ce am lins farfuria. Vin la tine de acum încolo cu o singura conditie:sa găsesti de fiecare data.

-Aa ok, s-a facut, a zis el zâmbind si punând farfuriile in masina de spălat vase.

După câteva minute, am plecat. M-am bucurat asa de tare ca el m-a făcut sa uit de tot si de toate. Păcat ca după putina fericire, toți ne întoarcem odată si odată la realitatea cruda. Nici nu vreau sa îmi imaginez cum va fi discuția de diseară cu ai mei si părinții lui Scott. Nu stiu daca Scott va fi de acord sa ii chem, dar mi se pare un lucru esential sa fie si ei prezenti. Pana la urma, vor avea un nepot.

-Am ajuns, mi-a zis Caleb trezindu-ma din gândurile mele.

-Mersi mult pentru tot. Chiar m-am simtit bine, am spus eu zâmbind.

-Si eu. Ne vedem la scoala, mi-a spus si m-a tras intr-o îmbrătisare de urs.

Am inchis portiera si am intrat in curtea casei. Din pacate, toate masinile erau încă acolo ceea ce inseamna ca nu plecaseră încă, mai precis ca va trebui sa suport interogatoriul. Am intrat in casa si am încercat sa trec neobservată dar nu prea mi-a reusit.

-Jennifer Styles, ai multe de spus, m-a amenintat Erica.

-Mai tarziu..Duceti-va la scoala ca eu nu vin la primele doua ore, am zis eu si am urcat.

Am intrat in camera mea si mi-am lăsat geanta pe jos.

-Jenn?