Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 17 [Passion and danger]

Daria's Pov...

De cand a aparut in lumea mea totul s-a dus de rapa. Am ajuns sa ma indragostesc de o persoana incompetenta care nu stie sa ofere nimic altceva decat durere. Mi-am ranit inima de sute de ori incercand sa-l iert, oferind dragoste ca sa inteleaga ca nu este singur, dar tot ce am primit in schimb a fost ignoranta, certuri, tipete, jigniri iar cireasa de pe tort a fost si oferirea puritatii mele unui egoist afemeiat. Ce dracu a fost in capul meu atunci cand m-am lovit de el pe coridor? Nu imi pare rau ca l-am intalnit, a fost ceva bun in viata mea, dar distruge tot ce am cladit frumos in mine. Singurul lucru pe care mi l-am dorit a fost sa ma simt iubita, nu stiu de ce nu poate face asta. Vreau ca cineva sa alunge toata aceasta durere din sufletul meu, sa dea cu ea de paman pentru ca este o nemernica, la fel ca si Harry.

Lacrimile curg neincetat de cand a plecat din camera. Sinceritatea abordata la ultima fraza rostita l-a lasat fara cuvinte. Ce puteam face? Sa-l imbratisez lasandu-l mai apoi sa mi-o traga? Sunt satula sa ii ascult cuvintele ce nu au sens, avand ca scop sa imi distraga atentia si gandirea facandu-ma sa-l iert. Il iubesc, recunosc asta din toata inima, insa tot ceea ce a facut de cand am decis sa formam un cuplu a lasat de dorit. Imi doresc ca asta sa mearga dar nu pot trage eu totul pentru amandoi.

Tresar atunci cand aud cateva batai in usa urmate de "Pot sa intru?" rostit de o voce masculina. Rapid mi-am sters lacrimile ce s-au uscat pe obrajii rosiatici si rostesc incet un "Da!". Spre surprinderea mea Zayn apare in camera foarte abatut si ganditor. Daca Harry l-a trimis sa imi tina morala si sa maa chestioneze ar trebui sa stie ca nu poate scoate ceva de la mine.

-Esti bine? intreaba ingrijorat.

Aprob din cap inainte ca el sa poata rosti intreaba intrebare. Se aseaza langa mine indepartandu-mi cateva suvite de par, mai apoi pozitionandu-si degetul mare sub barbia mea. Imi privea ochii incercanati si plini de durere, dar nu schita nimic.

-Minti! rosteste nervos.

Ii indepartez degetul pentru a evita orice contact dar imi prinde incheietura pentru a ma tine aproape de el.

-De ce faci asta? intreaba iar, de data aceasta pe un ton mai calm.

-Ce fac? replic de parca nestiind ce tocmai faceam.

-Suferi dupa el. Stii bine ca este un nenorocit. De ce plangi? spune toate aceastea nervos.

Ochii mi se maresc la auzirea acestor fraze. Tocmai si-a facut cel mai bun prieten nenorocit si imi cere explicatii in legatura cu suferinta pe care mi-o provoaca. Ceva este neplacut in toata aceasta scena si nu imi place unde se indreapta conversatia mea cu Zayn. Prefer sa ignor spusele sale si schimband directia contactului vizul. Ochii lui ma infioara.

-Atat de mult il iubesti?

Din nou aprob fara a scoate un sunet. Nu imi doream sa vorbesc cu el, cu toate ca aveam nevoia sa impartasesc cu cineva tot ce simt si gandesc. Este ca o furtuna in interiorul meu.

-De ce? intreaba suparat.

-Nu stiu, raspund fara a sta prea mult pe ganduri.

-Si atunci de ce dracului stai in camera si suferi dupa el?

-Pentru ca este totul pentru mine, tip catre el.

Se incrunta si imi dau seama ca probabil nu trebuia sa fac asta.

-Nu ai cum sa intelegi. cand iubesti pe cineva nu iti explici cat de mult iti doresti sa iti fie alaturi. M-a fascinat, m-a atras langa el ca o pasare ce a vazut prima data un om ce nu ar dori sa ii faca rau, dar in final m-a capturat intr-o colovie doar pentru a se asigura ca nu voi pleca. S-a asigurat ca inima mea o sa fie doar a lui.