Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 26.

Harry POV...




Stiu ca am lasat-o plangand, iar asta ma scoate din sarite. Este o fata minunata care nu merita sa verse nici macar o lacrima pentru nimeni, oricine ar fi. O urasc atat de mult si chiar ma enerveaza, imi aduce nervii pana la extrem si uneori maa face sa imi explodeze vena de la gat, dar stiu ca nu o face dinadins. Este complesita de amintiri, asa cum suntem toti de altfel.
Uneori ma gandesc cat de mult a putut sa sufere ea.

Stiu ca Daria este o fata cu un trecut tulburator, dar cu toate astea ea nu s-a lasat doborata de faptul ca nu avea pe nimeni langa ea. Asta respect la ea, probabil si iubesc partea asta, dar sunt convins ca ea nu lasa pe nimeni sa o darame. Lupta, cade, se ridica, apoi obtine victoria.

Nu regret faptul ca ea si-a facut aparitia la noi in facultate, pentru ca asta ar insemna ca as minti. Nu vreau sa mint ca regrect ca am reusit sa o cunosc. As fii nesimtit in cazul asta. Imi pare bine ca am reusit sa gasesc o persoana precum ea. Intr-un fel, Daria, a ajuns sa insemne mai mult decat asa zisa mea familie. Precum ea, si eu am fost lipsit de afectiunea parinteasca.

Mereu imi amintesc ziua in care tata i-a cerut mamei sa ne lase, afland ca ea este deja cu alt barbat si ca urma sa ii ceara divortul. Tata a avut un moment de slabiciune in momentul ala, iar eu il inteleg. A investit o gramada de bani in casa, in familie, in noi, mai ales in mama. A fost o perioada nasoala la firma lui, iar lucrurile nu prea mai mergeau bine, iar eu si sora mea mai mare intelegeam asta.
Ma jur cu mana pe inima, ca acela a fost singurul moment in care l-am vazut pe tata ca o loveste pe mama.


*Flashback*



Parintii mei se certau, si se pare ca nimeni nu v-a renunta la aceasta cearta. Fiecare se cearta din motive stupide, iar eu nu pot sa cred ca mama chiar doreste sa ne lase de izbeliste, fugind cu un barbat mai batrand ca ea, dar nu multi mai multi bani ca tata.

-Haide in camera. -imi sopteste Gemma, prinzandu-mi mana-

-Vreau sa raman. -am spus nesigur de decizia mea-

Ea a aprobat din cap, dar era mai speriata ca mine in momentul asta. Mama tipa la tata si ii reprosa tot felul de lucruri din trecutul lor, mai ales de faptul ca nu a fost langa noi cand aveam nevoie. Ca ei i-a lipsit afectiunea si ca aceasta casnicie nu mai este ce a fost.

-Femeie tu realizezi ce tocmai faci? Destrami o casnicie ce dureaza de 23 de ani. -tipa tata la ea-

-Trebuia de mult sa fac asta John. Asta nu mai merge.

-Draga, inteleg ca firma nu mai merge cum mergea, dar nu trebuie sa imi ceri asta.

-Am hotarat John. Vreau sa imi accepti divorul, iar copii o sa vina cu mine.

-Esti nebuna! Complet nebuna. Nu am sa las copii astia pe mana ta.

-O sa le fie mai bine cu mine.

-Nu! Acum vreau sa iesi dracu din casa mea pana ce scadalul asta nu ajunge la extrem.

Nu l-am mai vazut pe tata atat de nervos in viata mea. Nu eram un copil si intelegeam ce se intampla aici. Aveam 16 ani, si cu toate astea trebuia sa indur cuvintele urata pe care pariintii mei si le arunca. Gemma mi-a strans mana atunci cand il vedea pe tata ca nu mai rezista si o sa se napusteasca asupra mamei in orice moment.

-Nu am sa plec fara copii.

-Tu o sa pleci, iar ei raman langa mine.

-Nu cred ca vrei sa te judeci cu mine pentru ei.

Tata a izbucnit dintr-o data, iar palma lui a lovit-o puternic pe mama, fortand-o sa isi intoarca capul pe partea opusa. Gemma si-a pus mana la gura cand a vazut asta si a mers catre tata, pentru a-l putea linisti.
Eram intr-un conflict cu mine insumi, dar stiam ce trebuie sa fac.

-Stai calm tati. Nu merita. -ii sopteste Gemma tatei-

-Esti un nemernic John. Te voi denunta la politie. -striga ea, stabilindu-si din nou echilibrul-

-Singura persoana care trebuie sa fie denuntata esti tu. Mereu ti-a pasat sa ai bani, bani si doar bani. Nu ti-a pasat ca tata muncea cu zilele la firma si ca nu dormea cu noptile. Ai vrut sa ai lux, iar tata a fost prostul care ti l-a oferit. Nu meriti decat sa locuiesti intr-o ghena de gunoi. -i-am tipat eu in fata mamei-

-Cum iti permiti sa vorbesti asa cu mine Harold? Eu sunt cea care s-a sacrificat pentru voi, eu sunt cea care v-a crescut, care si-a pierdut noptile stand cu voi.

-Lasa-ma cu vrajala asta. Ce ai sacrificat tu pentru noi? Nu ai fost prezenta la o serbagare din scoala generala. Nu te-ai prezentat niciodata la o sedinta cu parintii de la scoala, nu ai venit cand Stiv m-a batut, nu ai fost prezenta la nimic important din viata mea. Tata a fost la toate  serbarile mele, la toate sedintele, iar el a fost cel care m-a scos din cacatul ala de la scoala unde am fost acuzat pe nedrept.

-Harold, inceteaza sa mai tipi la mama ta. Eu sunt cea care te-a crescut.

-Nu meriti sa te numesti mama, mai ales sotie. Esti o femeie plina de arfe care vrea doar bani si nu se multumeste cu dragoste. Nu stiu ce a vazut tata la tine, dar tu nu mai reprezinti nimic pentru mine. Sper sa te duci dracu impreuna cu idiotul pentru care l-ai lasat pe tata. -i-am spus impingand-o si fortand-o sa iasa din casa-

-Vad ca ai reusit sa ii intorci impotriva mea John. Nu ai decat sa ramai cu ei pe cap. O sa trimit pe cineva pentru lucrurile mele.

Fiinta care mi-a dat viata si cu care tata a stat mai bine de 23 de ani langa ea, tocmai s-a decis sa ne paraseasca in pasi de diva. Nu o mai pot numi mama pe femeia asta.

-Imi pare rau tata! -am spus apropiindu-ma de tata cu capul in pamant-

-Nu face nimic fiule. Stiu ca nu a fost cu intentie.

Era afectat din cauza ca tarfa asta s-a decis sa ne lase singuri. S-a scuzat si a spus ca are nevoie de odihna, dar fac la pariu ca o sa mearga  si sa planga in perna, cum fac oamenii atunci cand se despart. Am vazut asta la Gemma, atunci cand se despartea de iubitul ei, plangea prea mult si manca multa inghetata de ciocolata.

-Este distrus. -zise ea, prinzandu-ma de mana.-

-Stiu. Femeia asta nu merita sa respire.

-Harry, orice ti-ar trece prin minte, te rog sa incetezi sa mai gandesti.

-Stai linistita. Inca nu mi-am luat carnetul.

-Harol Edward Styles! -zise pe un ton autoritar-

-Nu imi place cand imi foloesti tot numele. Dar ma jur ca nu o sa fac ceva rau sau cu buna stiinda care imi poate afecta libertatea. -am spus cu mana pe inima.

-Ma bucur fratioare. Nu vreau sa te pierd si pe tine. -zise sarutandu-ma pe frunte.-

-Nici eu nu vreau sa te pierd.



*END FLASHBACK*





Acum nu stiu ce s-a intamplat cu mama. Probabil este fericita alaturi de acel balon gonflabil cu care s-a decis sa ramana. Tata era din ce in ce mai coplesit de griji si de probleme cu firma, iar Gemma avea grija de mine zilnic. Si-a sacrificat relatia pe care o aveam de 3 ani de zile, doar pentru a aveam grija de mine.

Mereu cand iesea cu iubitul ei, trebuie sa ies cu ei. Aveau intimitate doar cand erau la noi si se aflau in camera ei. Acum traieste fericita alaturi de el, pentru ca el a inteles ca ea nu are cum sa renunte la mine, iar daca o accepta pe ea, trebuie sa ma accepte si pe mine. La timpul acela, eram la pachet. Traieste alaturi de el la o casa minunata, in centrul orasului, unde imi petrec weekend-urile.

Dupa casatoria lor, mai exact doua luni, tata a incetat din viata. Grijilie, problemele, stresul si noptile nedormite si-au spus intr-un final cuvantul. Pentru mine si Gemma a fost cea mai cumplita veste. Ea era distrusa si din cauza asta a fost nevoita sa mearga la un psiholog. Iar eu, eu am inceput sa ma descurc singur, pentru ca nu vroiam sa fiu o povara pentru sora mea.

In momentul de fata, ea este singura care mai conteaza pentru mine. Ea, impreuna cu sorul ei Scott si cu fetita lor Marisa. Ma jur ca weekend-urile pe care le petrec in casa lor, ma face sa vreau sa nu mai plec.

Desi eu am trecut prin multe la viata mea, niciodata nu am recunoscut asta. Am negat pana la sfarsit ca am o familie destramata, in care mama a ales banii in locul nostru, iar tata a sfarsit pentru ca nu vroia sa ne lipseasca nimic. Recunosc ca imi lipseste uneori, dar sfaturi barbatesti de care am nevoie, le primesc de la Scott. Este cel mai tare tip si ma bucur ca sora mea si-a gasit linistea alaturi de el.

Acum, cu toate ca nu sunt foarte diferit de Daria, eu unul o fac sa ii fie si mai greu sa se descurce. Din cauza asta mi-a cazut greu atunci cand am aflat ca si ea a ramas singura si fara sprijin. Nu imi place sa vad o fata plangand, pentru ca am vazut-o ani la rand pe Gemma plangand, iar asta ma enerveaza.
Tata mereu mi-a spus ca o femeie nu merita  sa planga, doar daca este de fericire.

Asta am apreciat cel mai mult la el. Mereu a fost atent cu mama si oricat de mult ar nega ea, chiar si acum, cred ca in adancul ei stie ca perioada pe care a petrecut-o impreuna cu tata a fost cea mai frumoasa din viata ei. Din cauza asta stiu cum sa catalogez fetele. Atata timp cat ele nu cauta sa fie rasfatate cu iesiri scumpe, cu parfumuri, ceasuri, inele, bratari si alte cacaturi care poate mai tarziua are la se amaneteze pentru a-si permine sa plateasca curentul si apa, nu sunt curve.
Din cauza asta caut o fataa care sa fie cat mai simpla posibila, care se bucura ca ne petrecem seara in fata unui monitor, amandoi de mana, uitandu-ne la un film, ceva, si mancand floricele.

Asta este si Daria si nu imi pare rau ca inima a ales-o pe ea sa fie aleasa mea, dar imi pare rau ca nu am curajul sa ii spun ce simt. Este ciudat, in mod normal sunt cel rau care spune mereu ceea ce gandeste , chiar daca aduce bucurie sau tristete pe chipul celor din jurul sau.
Imi vine prea greu sa ii spun ca imi place de ea si ca as vrea cu ea sa imbatranesc. Nu este tarfa, iar asta apreciez enorm la ea.

Stiu ca mai devreme sau mai tarziua am sa ii spun, dar acum prefere sa o fac mai tarziu, pentru ca mai devreme nu pot. Prefer pentru un moment, decat eu sa stiu ce simt pentru ea. este mai bine asa.

















Am vrut sa fac acest capitol enorm de mult. Cred ca toata lumea a ramas cu gura cascata, dar sper sa nu ma injure nimeni pentru ce am scris.
Am vrut sa fac asta, pentru ca am avut doar parti in care Daria plange, se cearta cu el, din nou plange, iar se cearta cu el si asa mai departe. Nu am avut un capitol in care Harry isi spune si el o parere, in care isi spune si el povestea. Deci am preferat sa fac asta.
Sper ca nu am gresit cu nimic si sper si mai mult sa fie pe placul vostru.Stiti de ce? Pentru ca atunci cand cititorul este multumit si scriitorul este.
Dar eu una sunt mandra de acest capitol.
Iar acum vin multumirile. Va iubesc enorm de mult pe toti si vreu sa va dau o veste.
Eu aici, in excusivitate, am decis sa scot aceasta carte. Da, am sa scot aceasta carte si o sa fie publicata. Cati ma sustin ppentru asta?
Vreau sa va spun ca inca nu sunt destul de sigura ca o editura o v-a promova, dar eu sunt hotarata sa merg mai departe cu ideea asta.
Vreau sa va mai multumesc si pentru cei 115,000 mii de cititori. Ma jur ca mi s-a scurs rimelul pentru asta. Va iubesc mult de tot pentru ceea ce faceti pentru mine. Chiar va iubesc.
Marii's OUT! :*