Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 20.

Abia imi puteam tine ochii deschis si mai mult decat atat eram ferm convinsa ca o sa am din nou un "show" cu Harry astazi, iar eu nu am chef si nici dispozitia necesara sa fac asta. Daca nu era atata galagie in clasa, jur ca as putea sa trag un pui de somn de cel putin doua ore.
Aveam cearcane, iar capul meu bubuia de durere. Petrecerea de ieri a fost o greseala, ca de obicei. Tot ce s-a intamplat a fost o greseala si niciodata nu trebuia sa ma gandesc sa ma razbun pe Harry. Ma urasc pentru asta si urasc faptul ca l-am intalnit.

Eram oarecum tulburata de intamplarile de seara trecuta, mai ales de faptul ca am reusit sa pun gura pe bautura, desigur ca la indemnul Adei. Probabil mama nu era mandra de mine in acest moment, dar as putea spune cu mana pe inima ca m-am simtit extraordinar seara trecuta si mai ca am uitat de tot raul din jurul meu. Pentru prima oara de cand au murit ai mei, nu m-am simtit mai fericita si libera.

Intr-un fel ma bucura faptul ca am mers la aceasta petrecere, dar ma supara faptul ca nu am reusit sa il pun pe Harry cu botul pe labe. Stiu ca am spus ca imi pare rau si ca a fost o greseala sa ma pun cu el, dar nu imi mai pasa. A fost nemaipomenit sa stiu ca Harry a fost oarecum umilit in cercul sau de prieteni de catre o fata, iar acea fata sunt eu.

Nu am cum sa descriu fericirea ce imi curge prin vene, dar daca as putea sa dau timpul inapoi, cu siguranta as mai face asta odata. Sigur asta nu o sa fie prima si ultima oara cand o sa aibe asemenea scene cu mine, dar prefer sa ma abtin un timp ca sa il lovesc rau de tot mai tarziu.

-Hei! -zise o voce barbateasca ce ma trezi la realitate-

Mi-am ridicat capul de pe banca, iar ochii meu l-au zarit pe Liam care statea in fata mea, zambind cald. Eram fericita sa il revad, mi-am arcuit buzele intr-un zambet cat se poate de dulce si ma uitam la el de parca a trecut un secol  de cand nu ne-am mai vazut.

-Hei Liam! -am spus dulce-

Liam mi-a zambit inapoi si mi-a aratat acel alb nemaipomenit al dintilor sai. Este minunat ca mi-am facut un prieten aici. Nu credeam ca se va putea intampla asta, dar Liam este nemaipomenit si este si o companie placuta.

Atentia mi-a fost captata de Harry care a intrat in clasa nonsalant si s-a asezat in banca langa mine. Si-a trecut mana prin par si asta mi-a provocat un dezgust total. Nici nu m-a privit, iar asta m-a facut sa ma simt extrem de bine. Nu imi adresa nici un cunvant, nu ma atingea cu mainile alea, nu ma privea. As spune ca ziua asta devine mai buna cu fieecare minut care trece.

Eram din ce in ce mai plictisita de aceasta oara, iar capul meu o lua razna din cauza durerii. Ma simteam atat de rau. Mi-am asezat capul pe banca pentru cateva secunde, iar in momentul urmator mi-am auzit numele. Vroiam sa tip "La dracu! Nu mai tipa. Ma doare capul.", dar stiam ca persoana care mi-a rostit numele este profesorul.

-Da?

-Tu impreuna cu Harold Styles formati o echipa. Sa nu ma dezamagiti.

Cand informatia mi-a ajuns la creier, iar acesta a asimilat-o total am tipat in interiorul meu. L-am vazut pe Harry ranjind si bucurandu-se din cauza asta. Am incercat sa ies cat mai rapid din banca, incat cred ca l-am lovit pe Liam de cateva ori.

-Nu se poate asta. Va rog frumos sa imi schimbati partenerul.

-Nu se poate, grupurile sunt alese.

-Dar va rog. -am protestat eu.-

Profesorul nu vroia sa isi schimbe decizia nici daca i-as zice ca in urmatoarele 10 secunde mor, iar asta ma poate salva. M-am intors la banca ca sa imi pot lua geanta si sa merg la cantina. Ma grabeam ce-i drept, dar chiar aveam nevoie de o cafea si ceva de mancare ca sa pot sa nu ma mai gandesc la asta. Am intrat  in cantina si am mers sa imi cumpar ceva. Am cerut o cafea mare, o briosa si o salata. Cand sunt nervoasa mananc mult. Asta este unul din defectele mele cele mai mari.