Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 34.

Harry POV...

Nu am inchis ochii toata noaptea din cauza ei, dar nu ma plang. Atunci cand doarme este un ingeras, iar felul in care respira este atat de linistitor. DOare precum un copil, cu picioarele ghemuite la piept si cu o perna in brate. Nu mi-am putut lua ochii nici macar o secunda de la ea. Nu puteam face asta din simplul motiv ca era atat de linistita, atat de frumoasa.

Cand am vazut-o la usa camerei mele era cu mult trecut de miezul noptii si nu stiam ce sa fac in momentul acela. Ochii ii erau atat de rosii si puteam sa observ cu usurinta ca mai avea cateva lacrimi in ochi. Corpul ii tremura si ii era atat de rece. Nu stiam cine i-a provocat aceasta stare, dar eram pregatit sa aflu asta pentru ca nimeni nu o raneste atat de tare fara sa aibe de suferit.

In cea mai mare liniste posibila am iesit din camera inca imbracat in pijamale, dar pentru mine asta nu conta. Ma indreptam catre dormitoarele fetelor fara sa imi dau seama ca eu eram singurul ce bantuia in momentul asta holurile, fiind mult prea devreme ca cineva sa fie treaza. Imi imaginez cum lumea normala se trezeste la ora 06:20 ca sa caute indicii.

Eram atat de curios sa inteleg de ce era in acea stare, incat as merge sa ravasesc intreaga camera doar ca sa gasesc un raspuns. Mereu caand este atat de afectata stiu ca este din cauza trecutului ei atat de trist. Nu as vrea sa cred ca cineva i-a amintit de asta, pentru ca asta nu o sa iasa bine pentru acea persoana.

Este firava si asta nu imi place la ea. Poate sa fie atat de uror de ranit incat ma enerveaza atat de tare, nu isi poate purta sinura de grija cand este la inghesuiala, iar mereu ajunge sa planga pentru niste cuvinte aruncate aiurea. Stiu asta pentru ca am fost unul dintre idiotii care a facut asta, iar acum chiar imi pare rau.

Mereu am crezut ca fata care o sa ma cucereasca o sa fiu una care sa aibe aceiasi atitudine ca si a mea. Niciodata nu mi-am imaginat ca o fata ca si Daria o sa fie cea care o sa imi fure inima.

Este precum o floare sau precum o papusa din portelan. Uneori nu vreau sa o ating fiindu-mi frica ca daca fac asta ea o sa se strice sau o sa se sparga. Totul s-a schimbat atat de mult. Acum nu mai este ca la inceput, este atat de greu sa imi dau seama ca prin faptele mele uneori sau de cele mai multe ori, reusesc sa ii fac atat de mult rau.

Stiu mai bine decat oricine ca o iubesc si as vrea sa ii spun asta cat de curand, dar nu inteleg ce ma retine atat de mult, dar mereu cand incerc sa fac asta, ea reuseste sa ma enerveze si atunci arunc vorbe fara sa imi dau seama.

Incercam sa inteleg de ce baietii au acest dar de la cel de sus ca sa nu poata sa spuna tot ce simt, dar am incetat cu asta cand am ajuns in fata camerei ei. Era pustiu si pe aceasta parte, deci eram singurul treaz din acest campus.

Am apasat cu grija clanta si am deschis usa larg. O silueta barbateasca statea pe patul Dariei iar cand ochii mei i-au putut descifra mult mai bine fizicul mi-am dat seama ca este din nou acel nimic care sta toata ziua dupa Daria. Cred ca baiatul asta vrea sa moara si nu stiu cum sa ceara ajutor.

-Ce cauti aici? -am spus cu pumnii inclestati-

-Nu pe tine, asta-i clar.

Am marait catre el cand am auzit felul in care i-am raspuns si am inchis usa fiind sigura ca nimeni nu o sa intervina de aceasta data.

-Asculta ratatule, daca esti aici pentru Daria ai face mai bine sa pleci. -l-am avertizat inainte sa ma pierd cu firea si sa sar la gatul lui-

S-a strambat la avertizarea mea apoi mi-a ignorat prezenta. Faptul asta m-a scos din sarite si m-am napustit asupra gatului sau mai repede decat un leu dupa prada sa. I-am prins tricoul in pumni si l-am ridicat in sus. Nu imi puteam stapani furiea ce ma poseda si chiar vroiam sa il omor.