Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 32.

Harry POV...





Am tipat in mine de nervi ca am reus,,it sa o insult atat de tare incat sa o ranesc, dar felul in care se comporta cu mine este mult prea prostesc. Se schimba foarte mult si urasc cand vad ca nu simte ceva pentru mine. Nu m-am simtit bine sa o fac tarfa, si nici sa ii spun despre trecutul ei nu prea frumos, si pot jura cu mana pe inima ca am fost cel mai mare idiot in momentul ala.

In planurile mele de cuceririe nu face parte si jignirea ei, pentru ca asa o sa ajung sa o indepartez de mine, iar asta ma va face sa o pierd. Nu ca as tine foarte mult la ea, dar chiar vreau sa demonstrez ca nimeni nu imi poate rezista atunci cand pornesc o provocarea. E normal sa o vreau si este si mai normal sa o am pentru putin timp.

Nu am gandit cand am spus ce am spun, pentru ca daca gandeam sigur nu mai spunea ce am spus. M-a durut pe mine, dar cred ca pe ea chiar a distrus-o ce i-am spus. Puteam sa observ cateva lacrimi in ochii ei, iar daca nu ii pasa de ce am spus putea pur si simplu sa ma loveasca si termina toata povestea. Nu stiu ce s-a intamplat in momentul ala, dar clar a fost ceva ciudat cu mine.

Am ranit atat de tare o fata ca ea, si nu stiu daca am cum sa repar asta. Imi este al dracu de greu sa nu ma gandesc ca ea chiar era fericita, iar eu i-am distrus asta. Ma simt al  naiba de prost ca am spus cuvintele alea si imi pare si mai rau ca nu am reusit sa ii spun ca ma enerveaza faptul ca nu ii pot spune ca o iubesc.

Simt ceva atunci cand este langa mine, iar faptul ca nu ma pot apropia de ea sa o simt ma innebuneste complet. Nu ma pot preface ca nu simt absolut nimic pentru ca ea ma face sa vreau sa o am langa mine in fiecare moment ce trece din zi si in fiecare minut ce trece din noapte. Este pur si simplu ceva ce nu am putut simti pentru altcineva.

Ma plimbat prin camera nervos, si nu stiam ce as putea sa fac. Eram convins ca sta acum in patul ei, cu o perna in brate si plange. Ma scote din sarite gandul ca eu am reusit sa o fac sa planga, iar asta este neplacut. Niciodata nu am suportat faptul ca reusesc sa fac o fata sa planga.
Mi-am strans pumnii in jurul coapselor si parca explodam de la atata nervozitate. Am rabufnit lovind peretele din fata mea, reusind sa fac o mica gaura. Simteam ca o sa cedez nervos daca nu reactionez intr-un fel.

As minti daca as spune ca as vrea sa dispara din aceasta facultate si din viata mea. Este complicat, dar stiu ca nu pot sa traiesc fara ea. Cu toate ca aveamm neintelegerile noastre, imi place sa ma cert cu ea. Are acele momente in care reuseste sa cedeze si imi ofera dreptate. Este diferita, diferita in bine, iar asta iubesc la ea. Nu am reusit sa o am pana acum, dar respingerile ei nu m-au facut sa cedez. Stiu ca undeva, in ea, simte ceva pentru mine dar inca nu si-a dat seama.
Nu este indiferenta, stiu asta, dar ii este frica sa se indragosteasca iar eu chiar inteleg asta. Cu toate ca am avut o groaza de relatii de durata sau nu, am invatat ca te poti atasa de anumite persoane emotional sau doar fizic.

Stiu ca ea inca nu a reusit sa isi uite iubit ce a murit, dar nu poate sa traiasca mereu in trecut, pentru ca el doar acolo mai este prezent. Trebuie sa treaca peste, iar daca nu se indragosteste de cineva, nu o sa reuseasca sa treaca niciodata mai departe.
O inteleg, nu este greu sa uiti pe cineva care ti-a marcat viata, iar inima nu este inca pregatita sa faca loc altei persoane, dar ea trebuie sa inteleaga ca nu poate sa traieasca cu ideea ca se vor regasi candva.

Cateva batai s-au auzit in usa, dar nu am deschis pentru ca nu vroiam sa vad pe nimeni. M-am asezat pe marginea patului, punandu-mi capul in maini, gandind o solutie ca sa rezolv problema cu Daria.

-Ce naiba ai reusit sa faci? -tipa Ada la mine intrand nervoasa in camera-

Ma uitam la ea de parca as vrea sa o omor pentru ca m-a intrebat asta. Imi simteam capul um explodeaza, iar instinctul imi spunea sa lovesc tot. Am marait de furie iar ea doar si-a pus mainile in sold.

-Nu marai la mine Styles! -zise plinbandu-si degetul in fata mea-

-Ce vrei? -am spus cat de calm se poate-

-Ce dracu i-ai facut?

-Tu ce dracu vrei acum?

-E in camera si plange, de doua ore.

-O mai lasa-ma!

-Serios Harry. -zise serioasa-

-Fata asta are 40 de kg. Cat lichid are in ea?

-Crezi ca e momentul de glume?

Stiam ca ea nu glumeste cu asta, iar eu chiar o cred. Plange iar asta este doar din cauza mea. Ma jur ca daca as putea alege intre a mai rani-o si sa mor, as prefera sa mor, doar ca sa ma simt impacat ca nu am mai facut-o sa sufere. Am simtit o intepatura in zona pieptului si mi-am pus instinctiv mana spre locul durerii.

-Du-te dracu!

-Singurul care o sa mearga undeva, o sa fii tu!

O priveam nervos pentru ca stiam la ce se refera. Nici mor nu as merge la ea ca un caine si sa imi cer scuze. Oricat de mult tin la ea si ma doare ca am ranit-o, nu as face asta nici daca ar varsa benzina pe mine si mi-ar da foc.

-Nu! -am spus maraind la ea-

Ma privea dezamagita de raspunsul meu negativ dar sincer sa fiu nu imi mai pasa. Vreau sa plece naiba odata. Cand am crezut ca cel de sus mi-a auzit ruga, am oftat zgomotos atunci cand ea s-a asezat langa mine cu capul plecat. Nu ma privea, iar mana ei dreapta peste mana mea. Nu indrazneam sa o privesc pentru ca mai mult ca sigur avea acea fata ce ma va face sa cedez si sa merg la Daria sa imi cer scuze.
O iubesc pe Ada, dar uneori este atat de enervanta incat imi vine sa o sufoc cu sosetele lui Zayn. Mi-am tras mana din a ei si m-am ridicat nervos din pat.

-De ce esti aici? De ce vrei sa ma vezi ca fac asta? De ce dracului nu ma lasi?