Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 43.

Ii priveam ochii de un verde perfect ca jadul, iar el continua sa nu spuna nimic. Linistea din camera era tare pasatoare, dar mai ales enervanta. Privirile celor din jur ma iritau pur si simplu, incercand sa ma intimideze sau doar pur si simple uimite de ce tocmai am scos pe gura.

Mi-am mutat privire de la Harry pentru ca nu suportam sa il privesc doar cum tace. Nici macar un muschi de a-l fetei nu s-a miscat la spesele mele.Nici macar un zambet siret. Nimic. Nervozitatea din corpul meu crestea pe moment. Am acordat acum mai multa atentie asupta expresiei faciale a lui Zayn. Acesta imi transmitea mandrie. Era pur si simplu mandru de mine in acel moment. Zametul lui imi transmitea asta. Ii simteam entuziasmul care il poseda pentru ca am reusit sa ii spun intr-un final lui Harry ca il iubesc. Nu mi-a fost atat de usor sa marturisesc asta pentru ca urma sa ma confrunt cu privirile colegilor mei care transmiteau uimire, dezgust, placere, fericire si multe altele. Preferam ca el sa afle intr-o alta postura si ju cu un numar asa de insemnat de persoane in jurul nostru.

Preferam sa ii spun ca il iubesc intr-un spatiu inchis, unde sa fim doar noi doi. Acum, imi simteam inima inclestata de o durere infernala ce incepe sa ma intepe puternic. Umezeala incepea sa imi puna stapanire pe ochi, iar tacerea lui Harry imi provoca doar neliniste in corp. Mintea mea ducea un adevarat razboi acum. O parte din ea era atat de fericita ca am reusit sa imi eliberez sufletul de povara asta, o alta parte plangea necontrolat pentru ca ura toata aceasta tacere ce venea din partea lui Harry, iar o alta parte tipa ca o idioata la mine pentru ca i-am spus ca il iubesc.

Mi-am mutat din nou privirea catre Harry care ma privea inca inmarmurit de ce am putut sa marturisesc. Cuvintele lui nu isi gaseau o cale sa iasa pe gura si asta ma face sa innebunesc. Plangeam incontrolabil in mine. Plangeam. In mod normal as lua aceasta tacere ca pe un raspuns afirmativ, dar acum totul este diferit. Tacerea lui nu imi transmite nimic, iar ochii lui incepeau sa straluceasca. O stralucire ciudata, ce imi spunea ca urma sa planga.

-Repeta ce ai spus. -vobise intr-un final cu glas tremurand si ragusit-

-Te iubesc Harry. Ma auzi? Te iubesc!

Am repetat din nou ceea ce am spus la cererea lui atunci simtindu-i acel nod din gat parca nevrand sa plece. Il privem fara nici macar o expresie si incapabila sa mai spun ceva, pentru ca si de aceasta data el hu vorbi. Ma fixa cu privirea. Era al naiba de nelinistitoare privirea lui, incat lacrimile incepeau sa imi apara in ochi. Se uita doar la mine -si se uita, si se uita, si se tot uita incat ma intimideaza cand face asta. Nu eram sigura de ce putea insemna toata acesta acere din jurul mee, dar cel mai mult si asta poate sa spuna ceva. Ceva ce nu inteleg. Chiar deloc.

Privirea lui atat de naucitoare ma tulbura si imi face stomacul sa o ia razna. Stramsoarea lui s-a mai diminuat, iar corpul meu tremurand abia daca isi mai putea tine echilibrul. Lacrimile mele incepeau sa apara treptat cu cat Harry incerca sa se indeparteze de mine, iar stramsoarea lui nu se mai simtea pe corpul meu. Zayn a observat incapabilitatea mea de a ma misca, dar mai ales lacrimile din ochii mei. A incercat sa ma prinda de mana, dar am refuzat asta. Lacrimile mele incepeau sa imi cada pe obrajii mei deja imbujorati din cauza lui Harry. Instinctiv mi-am dus mana ca sa le pot sterge cu podul palmeu, dar acestea continuau sa cada.

-Nu aici Daria! –zise Zayn prinzandu-mi mana-

M-am smucit din atingerea lui.

-Poti sa ma lasi? Poti face asta?

-Nu aici. Te rog!

-Crezi ca imi pasa? Nu imi pasa daca ma vad ei –am aratat cu mana catre intreaga incapere plina ochi de oameni- nu imi pasa asta. Este obiceiul lor sa faca asta. Sa vada oamenii cum sufera. Este instinctul lor animal sa ii faca sa moara de durere.