Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 1.

Razele enervante ale soarelui si-au facut aparitia in camera pe geamul mic. Inca eram in pat chiar daca alarma telefonului meu suna de ceva vreme. M-am intins dupa ea si am oprit zgomotul enervant.

Am aruncat o privire la ceas, iar cand am vazut ca este 05:30 am sarit din patul meu mic si am intrat ca un uragan in baie pentru a-mi face cat mai repede rutina.Dupa aproximativ 15 minute am intrat din nou in camera mea. Corpul meu era infasurat intr-un prosop de culoare mov. Picaturi de apa se scurgeau de pe pielea mea pe podeaua veche care din cand in cand scartaia atunci cand ma apropiam de dulap.

L-am deschis in speranta ca voi gasi ceva bun de imbracat pentru aceasta noua zi, dar din pacate nu era nimic acolo. Hainele alese cu o seara in urma erau frumos asezate pe umeras asteptand sa le imbrac. Mi-am pus sutienul de culoare neagra pe mine, camasa alba nelipsita din garderoba mea, fusta de culoare neagra cu un deget deasupra genunchiului completa perfect tinuta. La partea de incaltaminte am optat pentru vesnicii mei balerini de culoare neagra cu fundita. La partea de make-up nu am avut prea mult de lucart. M-am dat cu vesnica mea crema pentru cosuri, chiar daca nu am prea multe trebuie sa fac asta.

M-am asigurat ca bagajele sunt intregi si ca nimeni nu a umblat la ele. Mi-am luat geanta de pe scaunul de la birou, bagajele si am mai privit odata camera de orfelinat pe care acum trebuia sa o parasesc. Ma uitam la peretii goi ai camere care acum cateva zile erau plini de postere, rafturile goale care erau pline de carti. Patul care acum este gol, invelit doar intr-un cearsaf alb.

Am iesit din camera si mergeam catre iesirea din orfelinat. Nu prea as vrea sa imi i-au ramas bun, pentru ca nu sunt buna la asta. Coboram scarile si am observat ca toti din orfelinat erau stransi jos fiecare cu cate ceva in mana. Stefan era primul si avea chipul rosu, iar in ochi erau cateva lacrimi care stateau sa iasa.

-Ce se intampla? -am spus dezorientata-

-Ne luam ramas bun de la cea mai buna fata. -a spus Stefan trist-

Am afisat un zambet trist pe fata atunci cand el m-a imbratisat. Eram intr-o situatie cu care nu m-am confruntat pana acum si imi era greu sa imi i-au ramas bun de la ei. Mi-au fost o familie atata timp si imi este greu sa ma despart de ei tocmai acum.

-O sa ne fie dor de tine. -a spus Stefan.-

-Si mie o sa imi fie dor de voi. -am spus sperand sa nu plang-

Fiecare m-a imbratisat si mi-au dat catre un cadou pentru a-mi aminti de fiecare in parte. Doamna Doli se uita la noi si era tare emotionata. As vrea sa mai dureze acest moment pentru ca imi este greu sa plec de aici si imi este frica de ce se poate intampla acolo unde voi merge.

Stiu ca este o facultate buna si am avut noroc sa intru acolo, dar nu vreau sa imi parasesc familia ce o am aici. Am incercat din rasputeri sa nu plang si sa fiu tare.

-O sa imi lipsiti mult.- am spus trista-

Toti si-au lasat capul in jos si nu au mai spus nimic. Am iesit cu toti afara pentru a ma conduce la autobuzul ce ma astepta. Mi-am pus bagajele la locul lor si am urcat. Am iesit la geam si le-am facut cu mana pana ce nu i-am mai vazut. M-am sezat pe scaun si inca ma uitam la geam. Atatia ani inchisa in acel orfelinat si inca nu imi vine sa cred ca am reusit sa ma despart de el.

Eram printre multe persoane acolo si imi era teama. Imi era frica ca nu ma voi descurca odata ce voi ajunge la destinatie. Mi-am pus castile in urechi stiind ca voi parcurge un drum lung pana la noua mea "casa". 

Este scurta. Inca nu stiu daca va place de aceeam prefer sa fac unele parti micute. 

Si inca nu imi vine sa cred. Sunt in top #100 cu aceasta noua carte. V-am spus cat de mult va iubesc? Nu? Pai va iubesc enorm de mult si vreau sa stiti ca va multumesc din suflet pentru asta.

Ne vedem peste 3 zile.  Sa aveti o zi a indragostitilor cat mai frumoasa. :*