Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 17.

Eram in statia de autobuz si parca nu vroiam sa ma despart de acesti oameni. O sa imi fie dor de ei, dar daca nu plec acum, nu voi mai ajunge la facultate. Il imbratisam pe Stefan si imi era greu sa il las. Stiu ca o sa ne revedem cate de repede se poate, dar asteptarea este foarte urata. Este ca si cum ai astepta in zadar.

-Sa ai grija! –tipa Stefan, in timp ce urcam in autobuz-

I-am zambit atunci cand am ajuns la geam, iar atunci cand am pornit din loc, lacrimile au inceput sa imi iasa din ochi, atunci cand Stefan a inceput sa alerge dupa autobuz. Il priveam, pana ce s-a pierdut. Am incercat sa imi sterg lacrimile, dar fara folos. Curgeau necontrolat, iar asta din cauza ca l-am parasit.

                E ciudat sa ai sentimentul de fericire si de tristete in acelasi timp. Este ca si cum ai avea doua persoane diferite in tine. Una care iti cere sa te intorci ca sa ai din nou parte de fericire, iar cealalta persoana din tine care este nefericita ca a plecat, dar nu face nimic ca sa se intoarca. Este ciudat, greau de explicat, dar este si al naiba de simplu si normal.

                Imi simteam cum telefonul imi bazaie, asa ca l-am scos din buzunarul pantalonilor si m-am uitat cu atentie la ecran. Era un numar necunoscut, iar inainte preferam sa nu raspund.

                -Alo?

-Daria?

-Da? –am spus cunfuza-

O gramada de voci se auzeau pe fundal, iar asta ma deruta. Am incercat sa nu tip atat de tare incat sa ma auda tot autobuzul, dar atat de tare incat sa ma auda cei cu care vorbesc la telefon.

-La naiba, daca asta este o farsa puteti sa terminati.

-Scuze! Sunt Ada, si vroiam sa stiu cand ajungi.

-Oh, buna! Presupun ca voi ajunge in 4 ore.

-Super! Apropo, cum se simte prietenul tau?

-Prietenul meu?

A ras scurt la intrebarea mea, apoi si-a dres putin vocea, ca sa continuie ce avea de zis.

-Cel care a venit weekend-ul acesta aici.

-De ce te-ar interesa? Presupun ca si tu ai vizionat bataia.

-Nu chiar.

-Sigur! Nu sunt asa idioata, il poti pacali pe Harry, dar nu pe mine.

-Nu e momentul sa ne certam la telefon. Iti voi spune cand ajungi. Pa!

Mi-a inchis telefonul in fata, iar asta a fost destul de nepoliticos. De cine a fost crescuta fata asta? Animale? Iar Stefan nu mi-a spus nimic de Ada.

La mijloc este ceva ciudat, iar eu chiar vreau sa stiu ce se intampla cu asta. Daca Ada stie de Stefan, asta inseamna ca cei doi au petrecut ceva timp in lipsa mea. La naiba. Ada este colega mea, probabil s-au cunoscut cand aceasta a mers sa isi ia lucrurile pentru a merge la parintii ei.  Cu toate aceastea, el de ce nu mi-a spus ca a intalnit-o?

Presupun ca si ea a vazut ce i-a facut Harry, dar nu cred ca a interesat-o asa de mult. Nu cred ca ma place, dar hei, sentimentul este reciproc.  Intr-un fel abia astept sa ajung la facultate. Am nevoie sa stiu ce s-a intamplat in seara aia. 

Pana la urma este dreptul meu sa stiu ce i s-a intamplat prietenului meu cel mai bun. Stiu ca Harry este vinovat pentru asta, iar Ada il acopera in privinta asta,  dar eu voi afla pana la urma ce este. Iar cand voi ajunge fata-n fata cu Harry, isi va dori sa nu fi avut parul atat de lung.