Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 24 [Passion and danger]

Dupa atat de multa asteptare de a-mi recupera intimitatea in sfarsit am reusit. Privesc mandra prin micutul apartament si ma bucur. Dupa ceva timp chiar ma bucur de singuratate si imi dau seama ca de asta aveam nevoie acum. Fara melodrama in privinta relatiei mele subrede cu Harry, fara tot balamucul pe care il fac ceilalti in jurul meu. Se pare ca linistea era singura de care aveam nevoie.

Insa, as minti daca as spune ca nu imi lipseste prezenta lui Harry. De cand am avut acea mica cearta acasa la Zayn nu l-am mai vazut. Ce este drept nici eu nu l-am mai cautat in ultimul timp, dar ar trebui sa depuna si el un efort. Mereu am fost cea care l-a cautat, care a incercat sa remedieze lucrurile, iar el, el doar a aparut asumandu-si asta si eu l-am iertat. Nu regret ca l-am primit in viata mea dupa cate greseli a facut, dar ar fi trebuit sa-l las sa fiarba, sa inteleaga ca trebuie sa lupte pentru relatia noastra.

Am fost intrerupta din a evalua greselile pe care le-am facut in relatia mea cu Harry de un ciocanit in usa, gandindu-ma ca ar putea sa fie el, dar care sa fie coincidenta?

Eu sa ma gandesc la el, iar el sa apara in fata usii mele sarind sa ma sarute dupa atata timp in care a lipsit.

Cat de nebunesc suna asta Daria?

Chiar n-ai invatat inca nimic din greselile facuta pana acum? Ma uimesti cand de repede uiti retrospectiva avuta acum cateva secunde, spune vocea din capul meu dezamagita.

OH, grozav, s-a intors.

Imi scutur capul pentru a o alunga si ma indrept catre usa, sperand sa fie Harry.

-Buna! Se aude o voce masculine zambindu-mi calduros.

-Buna Christian! Replic zambind cu drag acestuia.

Spre dezamagirea mea nu este Harry, dar apare Chriatian. Ce joc murdar este acesta? Chiar atat de bine se amuza universal pe seama mea?

Se pare ca da, din moment ce tu nu iti poti face singura ordine in viata. Merita sa se implice cineva, replica din nou vocea mea din cap.

Oh, nuuu, nici sa nu indraznesti sa faci asta. Christian? Te rog, el nu poate sa fie acel print. Harry este! Tip in interiorul meu ca sa pun capat acestui dialog si revin la realitate.

-Buna!

-Ai mai spus asta, rad catre Christian poftindul in apartament.

-Stiu, doar ca mi-a trebuit ceva timp ca sa imi fac curaj sa te vizitez., spun el intimidate.

-Poftim? De ce? Daca stiai ca stau aici, trebuia doar sa ma suni.

-Ironia sortii face ca suntem vecini, eh, aproape, stau la etajul de sus, chiar deasupra apartamentul tau.

Daa, ce mai ironie Daria, iti dai seama asa ceva. Ti-am spus eu fetita, Harry devine de domeniul trecutului, replica vocea mea in timp ce isi fraca mainile de bucurie pentru aceasta ironie a universului.

Termina am spus, este doar un joc al universului, Harry se va intoarce.

Aha, sper sa nu, replica ea inchizand o usa pentru a avea ultimul cuvant.

Oh, vei aparea tu din nou si vei vedea tu despre aceasta mica ironie.

-Serios? Care erau sansele?

-Se pare ca universal ne joaca feste amandurora, radem amandoi la incheierea propozitiei sale.

-Haha, daa, nici n-ai idee.

Presupun ca ar trebui sa ma multumesc ca am cu cine sa imi petrec pauzele de pranz din timpul serviciului, daca si Christian si-ar dori asta si poate sa iesim la o alergare usoara in parcul de langa apartamentele noastre.