Sex 302 [A Harry Styles Fan Fic]

Capitolul 22.

Harry POV...


Nu am dormit toata noaptea din cauza ca m-am holbat la poza. Nu pot sa cred cat de mult s-a putut schimba din cauza unei pierderi. Intr-un fel suntem in aceiasi situatie. Ea singura, neascultata de nimeni si neiubita, fara afectiunea unui parinte, iar eu singur, liber si fara familie. Nu suntem chiar asa de diferiti.

-Tu chiar nu ai somn. -zise Zayn nervos-

-Nu pot sa inteleg ceva la poza asta.

-Este 5 dimineata Harry. Ce dracu poti sa gandesti la ora asta?

-Daca tot nu ai somn, ma poti ajuta.

A bolborosit cateva injuraturi, apoi a venit si s-a holbat si el, impreuna cu mine, la poza. Nu eram convins ca o intelege, dar la poza asta este ceva ciudat, iar eu cgiar vreau sa gasesc ce este.

-Este foarte simplu. Este ea cu tatal ei, mama ei si fratele ei. Mister rezolvat, acum dormi.

-Nu este chiar asa.

-Asta nu se mai poate. Am sa merg sa dorm pe hol.

M-am incruntat la el, iar acesta si-a luat perna si patura si a iesit din camera. Inca examinam poza si chiar nu imi putea da seama cine este acel baiat din poza. Are alte trasaturi decat cele pe care le are ea si familia ei. Era un baiat inalt, bine facut, cu un par ce batea spre blond si cu o culoare a ochilor de un negru intens.

Mi-a spus ca ai ei si-au gasit sfarsitul intr-un accident de masina. Insa nu mi-a zis ca avea si un frate. Din cercetari, ea era singura la parinti.

Ma uitam la ea si zambeam. Ea zambea asa de frumos de parca era un inger ce tocmai si-a gasit linistea pentru tot restul vietii. Cu toate ca era o simplaa poza, mi-o puteam imagina in aceasta ipostaza. La dracu! Incep sa imi imaginez si lucruri acum.

Este chiar ciudat ca a inceput sa imi pese de ea. Ieri cand am dat-o afara din camera, nu a fost ceva intentiona. Dar daca mai ramanea pentru o secunda in camera, jur ca mai avema putin si saream pe ea. Nu este vina mea ca acum alege fustite care ii scot in evidenta picioarele ei lungi, iar eu sunt baiat si am nevoile mele. Faptul ca lucram impreuna este un lucru care ma bucura. O sa o vad mai des, iar asa o sa o pot cunoaste mai bine.

Eram chiar obosit si frant. Trebuie sa merg sa duc poza asta inapoi de unde o am, dar imi este ca Daria s-ar putea sa nu doarma si ma poate prinde. Asa cum a zis Zayn, daca ea o sa afle  ca ppoza este la mine, o sa iasa un scandal urias, care o sa ma faca sa cedez si am sa o lovesc.

Niciodata nu am putut suporta ideea ca un baiat sa loveasca o fata. Dar atunci cand vine vorba de certurile cu Daria, ai momente cand cedezi si iti vine sa o lovesti doar ca sa o faci sa taca. Este ceva neindicat, probabil dupa o sa riposteze si o sa vorbeasca mai mult, dar niciodata sa nu faci ceva ce ti-ar putea face si mai rau. Stiu ca punctul meu forte nu este sa am rabdare cu o persoana, dar Daria este, probabil, cea mai enervanta persoana din lume. Odata ce incepi sa te contrazici cu ea, ea gaseste mereu cate un argument care te face sa cedezi cu fiecare cuvant spus impotriva ta.

Cat de curand am sa cedez, iar atunci cand vorbeste prea mult, imi vine sa ii pun ceva in gura, doar ca sa o pot face sa taca.

Am multe planuri in privinta ei, iar ea daca crede ca eu am reusit sa ma schimb, chiar se inseala. Am parti bune, dar o las sa vada un prieten pana cand am sa o lovesc acolo unde o doare cel mai tare. Jocul este pe cale sa prinda un alt conturi, iar regulile se schimba cam des, la fel si rolurile. Uneori ea ma pune in postura jucariei, cand clar ca eu trebuie sa fiu jucatorul. Momeentan o las sa creada ca a castigat. Momentan.



Daria POV...


Alarma telefonului suna de ceva vreme si credeam ca se va ridica Ada sa o opreasca, dar cand am reusit sa imi deschid cat de cat ochii, am observat sa ea nu era in camera. Minunat! Presupun ca nici asceasta seara nu si-a petrecut-o in camera. Ma simteam chiar foarte obosita din cauza ca mi-am pierdut seara plangand si incercand sa il fac pe Harry sa ma lase in durerea si suferinta mea. Nu eram tocmai bine, dar incercam doar sa ma ridic din pat. Ma bucuram de faptul ca era sambata, dar nu stiu de ce naiba m-am trezit eu  la 6 dimineata.

Incercam sa imi adun toate gandurile, si cautam poza care m-a facut sa plang acum cateva ore. Aproape ca am spus cateva injuraturi cu glas tare atunci cand am constatat ca nu se afla prin pat. M-am ridicat rapid si am inceput sa imi "dezbrac" patul.

-Ce este cu dezordinea asta? -zise Ada intrand in  camera-

Ma privea, asteptand un raspuns cat mai credibil, dar in momentul asta nu prea vroiam sa vorbesc cu ea. Eram in culmea disperari si nu stiam de ce in numele celui sfant nu imi pot gasi poza.

-Am pierdut ceva important.

-Te ajut sa il cauti?

-Nu.

S-a incruntat la mine, iar eu nu am schitat nici macar o expresie atunci cand a facut asta. Mi-am indreptat corpul catre pbirou si am ince[ut sa caut printre foi. Am observat ca erau ca, deranjat, dar probabil Ada a aruncat o privire printre lucrurile mele. Niciodata nu o sainteleg de ce lumea se uita printre lucrurile altei persoane atunci cand ea doarme sau nu este prezenta.

Ada nu a mai zis nimic, iar eu eram destul de constienta de faptul ca ea s-a suparat. De fel nu reactionez asa, dar asta este important pentru mine. Nu mai amm nimic decat poza asta, iar daca nu o gasesc, jur ca o sa imi pun capat zilelor. Ea indesa cateva haine intr-o geanta si nu parea prea interesata de valva care se petrece in camera.

-Scuze, doar ca este important pentru mine, iar daca nu o gasesc nu stiu ce as face.

-Este ok. Dar ce este?

-O poza cu familia mea.

Avea o expresie neutra pe fata si nu a mai spus nimic. Privea in jur si era cam surprinsa pentru ca eu am facut atata dezordine doar pentru o poza.

-Nu ai alte poze?

-Daca aveam alte poze nu mai faceam atat dezastru.

-Poate o ai printre carti si caiete.

-Poate.

-Cauta mai bine. Succes, eu trebuie sa plec la ai mei.

Am aprobat-o, continuand sa caut poza aia nenorocita. Stiam ca o aveam in mana cand am adormit si... nu, asta nu s-a intamplat. O idee mi-a strafulgerat prin minte, iar eu ma rugam la cel sfant sa nu fie adevarat ce tocmai gandesc. Mi-am amintit faptul ca Harry a fost aici ieri seara. Probabil el mi-a luat poza. Jur ca daca baiatul asta a facut asta, in mod sigur nu o sa mai aibe doua capete.

Sper doar sa nu fiu nevoie sa intru intr-un alt scandal, pentru ca ultimul nu a iesit tocmai bine. Pff, pe cine pacalesc. A iesit bine pentru mine, nasol pentru el.

Sa il fereasca sfantul de furia mea, daca el este cel care mi-a luat poza. Nu stie ca pentru poza aia sunt in stare sa imi omor si propriul caine. Este tot ce mi-a ramas de la ei, si singura mea poza din care face parte si Luke. Cu toate ca mai am poze cu el, dar este singura poza in care apare alaturi de familia mea.

Mi-am sters lacrimile, ca sa nu para ca am plans prea mult, dar cu tot efortul din lume nu as putea ascunde asta, mai ales ciarcanele care sunt mai evidente decat crapaturile de pe marele zid chinezesc. Eram agitata si cu inima pana-n gat, dar mi-am facut curaj si o cruce in minte ca Harry sa nu imi fi furat poza.







Din nou am intarziat, dar am fost la bunici, iar aici stateam pana dimineata. Cam pana la 4-5 dimineata, uneori 6. Nu am avut nici idei, nici somn, nici timp. Deci imi pare rau, dar va promit ca urmatorul capitol o sa fie unul care o sa va uimeasca, sper, promit asta.

Si n-am zis de mult, dar va iubesc. Da, va iubesc pe toti cei care ma au la follow si pe cei care nu ma au. Va iubesc enorm pe toti.

Marii's OUT!